Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Nicolae Bala?a   
Miercuri, 03 Octombrie 2012 06:40
Nicolae B?la?aDin punctul meu de vedere ?i, în general, al omului normal la cap, dup? zeci de ani de a?teptare, de speran?e, cam totul ar trebui s? fie altfel. Desigur, ca s? nu fim acuza?i, fie de orbul g?inilor, fie de un extremism la nivelul limbajului, trebuie s? spunem c? unele chestiuni chiar sunt. Românul e liber s? treac? grani?a spre Europa f?r? a sim?i, ca pe vremuri, glon?ul gr?nicerului în ceaf?. ?i nu e r?u. E liber tr?nc?neasc? la orice col? de strad?, f?r? a fi ridicat de c?tre poli?ia politic?, în clipa urm?toare, ?i iar??i nu e r?u. E liber îns? s? ?i rabde de foame dup? marea privatizare care a transformat fabrici întregi în mormane de fier vechi vândut la kilogram peste hotare. ?i nu e bine. Ba, chiar mai mult, din perspectiva noastr?, d?râmarea a tot, în manier? premeditat?, în cabinete care mai de care, a însemnat, pentru muncitorul român, prigoana din propria-i ?ar? sau chiar condamnarea lui la moarte printr-o altfel de gazeificare. P?i cum s? mai respire, domnilor, când burta i s-a lipit, prin înfometare, de ?ale? Cum, când, de la Washington sau te miri care banc? mondial?, i s-a dictat tax? pentru aer ?i chiar tax? pentru burta goal?? L?sând anumite „chestiuni" deoparte, ne întreb?m, fire?te, dac? noi, ca români, nu suntem cumva într-un plin holocaust? Repet?m, f?r? prea mari rezerve (doar semantica termenului ne împiedic?), holocaust în condi?ii de libertate?! În condi?ii în care, ce-i drept nu î?i dai seama cam care î?i este marginea lag?rului, de?i el exist?, în condi?ii în care pe ofi?erul S.S. sau N.K.V.D., deghizat, nu-l poate vedea tot muritorul. În condi?ii în care, lipsit de demnitate, nu î?i st? în fa?? c?l?ul.

Avea dreptate Wallerstein în lucrarea „Sistemul mondial modern", New-York, 1974 (Bucure?ti, Editura Meridiane,1994), lucrare în care spune cum lumea, pus? în cercuri, este exploatat? de la punct, adic? de la un centru, spre periferie, prin intermediul semiperiferiei. De ani de zile, m? tot întreb cine este în spatele acestei societ??i „CEZ" din Cehia, societate care nu las? o zi s? treac? f?r? a mai pune m?car un b?nu? în plus de încasat de la consumatorul român de energie electric?, consumator ce i-a pus pe tav? s.r.l.-ului, cu ani în urm?, aproape gratis, un întreg sistem construit cu vie?i ?i mult? trud?. Ce Dumnezeu, doar ?ti?i bine c? nu cet??eanul ceh a tras pe câmpuri de cabluri, nici nu a c?rat pe dealuri stâlpii pentru sus?inerea liniilor electrice, în spinare?! Nu am aflat, dar vremurile sunt înainte. E, în aceste condi?ii, orb s? fii ?i tot vezi cum fumeg? cazanul aici, la noi, între vârf de munte, Dun?re ?i mare, cum sufletul acestui popor, spirit identitar, e pus în fel ?i fel de „solu?ii", evident, „suflet la dizolvat", în cosecin??, spre dizolvare, f?r? a se face deocamdat? din el ?i purt?torul s?u, adic? din om, s?pun. Personal nu încerc s? m? consolez spunând: „fereasc? Dumnezeu de mai r?u!". Nu, cât? vreme îmi st? sub limb? o alt? zical? (fereasc? Cel de Sus s? ne ajung? la to?i cu?itul la os!), proverb nu de pu?ine ori manifest ?i în istoria noastr?, a românilor ('89 nu e chiar departe), ?i a lumii. Pe de alt? parte, m? simt obligat s? reamintesc unul din principiile enun?ate de c?tre Habermas, un gânditor german, , în mai multe lucr?ri, despre ceea ce „?coala de la Frankfurt" a numit „capitalismul târziu": „partea demn? de specificat ca fiind o tr?s?tur? aparte a capitalismului târziu, const? în faptul c? în el deciziile statului nu mai sunt supuse discu?iilor publice. În aceast? situa?ie, tendin?a societ??ii de pierderea sensului ?i a motiva?iei pentru ac?iune este înlocuit? prin ceea ce nume?te „consumul stimulat". Cu alte cuvinte, acest tip de societate modern?, marcat? de capitalismul târziu, g?se?te în comunicarea de mas? prin oferta de stimulare a consumului, un instrument de legitimare ?i de integrare a indivizilor, de recuperare ?i de blocare a conflictelor ?i insatisfac?iilor sociale. Habermas precizeaz? îns?, c? aceast? form? de organizare societal? satisface un interes ?i oprim? altul, adic? satisface nevoia de consum ?i de timp redus de munc? pentru muncitor, în detrimentul acestuia de a participa direct la via?a politic?, la luarea deciziilor de care depinde via?a sa. (J. Habermas, Cunoa?tere ?i comunicare, Editura Politic?, Bucure?ti, 1983; A. Marga, Ac?iune ?i ra?iune în concep?ia lui Jürgen Habermas, Cluj Napoca Editura Dacia; J. Habermas, Discursul filosofic al modernit??ii, 12 prelegeri, Bucure?ti, Editura All, 2000)

Cum la noi, societatea este într-o stare de-a-valma, aproape neîncadrabil? în ?abloane, fie ele ?i numai teoretice, fereasc? Cel de Sus s? ne ajung? la to?i cei din periferie, la români în special, cu?itul la os! Nu de alta, dar într-o astfel de situa?ie, chiar ?i centrul ?i semiperiferia vor fi fiert deja de mult în propriul suc, în cazanul nuclear de ei inventat ca mijloc de oprimare. Pân?..., fereasc? Dumnezeu de o astfel de situa?ie!, ni se spune, de la care mai de care tribun?, „r?bdare''! P?i, desigur, rabd? poporul, rabd ?i eu dac? - vorba lui Machiaveli în Principele -, finalitatea ?i scopul sunt nobile. Dac? nu, nu! Ori, ca s? rabd, mi-ar trebui m?car o f?râm? din siguran?a de a exista ca om ?i o alt? f?râm? din demnitatea de a fi. Tot de la tribun?, fie în Parlament, fie în pia?a public?, se bate cu pumnul trâmbi?ând cât se poate, c? nicicând cet??eanul român nu a fost mai... ca acum! Pove?ti! footer