Revista Art-emis
?tiin?a faliment?rii asistate (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ilie B?descu   
Duminică, 30 Septembrie 2012 20:24
Prof. Univ. Dr. ilie B?descu
Crizele lumii. Dezintegrarea asimetric?: problem? global?.

În ultimul sfert de veac, au fost 10 crize economice, ne informeaz? primitorul Premiului Nobel în economie, Joseph Stiglitz. În toate acestea, subliniaz? el, principalul factor care a dus la izbucnirea crizei a fost „liberalizarea pie?elor de capital".[1] ?i mai precizeaz? Stiglitz: „a devenit tot mai evident (în temeiul analizei acestor crize - n.n. I.B.) c? liberalizarea pie?elor de capital reprezint? un risc asumat inutil. Chiar ?i atunci când ??rile au b?nci puternice, o pia?? bursier? matur? ?i alte institu?ii pe care multe ??ri asiatice nu le aveau, riscurile pot fi enorme".[2] Lucrul tulbur?tor în aceast? dezv?luire ?ine de faptul c? un mare economist, o minte de excep?ie a lumii noastre, gânde?te, iat?, de la polul opus fa?? de „gânditorii metropolei", cei care v?d lumea cu „ochii metropolei". Or, la polul opus este „periferia" sistemului mondial modern. „Ochii periferiei" v?d lumea „realist" ?i profetic. Periferia este o „parte a solu?iei", metropola este o „parte a crizei", a maladiei. Periferia ?tie cum se poate vindeca lumea, dar nu e chemat? la capul bolnavului, metropola st? la capul bolnavului, urmeaz? tot felul de re?ete, dar nu ?tie ?i nu poate s?-l vindece. Este un medic neputincios. O spune atât de r?spicat acela?i mare gânditor ?i medic al economiei mondiale, I. Stiglitz: „Percep?ia existent? în majoritatea ??rilor în curs de dezvoltare, percep?ie pe care o împ?rt??esc ?i eu, este aceea c? F.M.I. a devenit el însu?i o parte a problemei în loc s? fie o parte a solu?iei"[3] F.M.I. este ochiul metropolei, se legitimeaz? drept „medicul" ei pentru economia lumii, or, lumea afectat? (de crize endemice ?i convulsii ucig?toare) vede în F.M.I. un fel de „cium?", cum remarc? Stiglitz: „Mai mult, în unele ??ri aflate în criz?, oamenii de rând, ca ?i multe oficialit??i guvernamentale ?i oamenii de afaceri continu? s? se refere la «furtuna» economic? ?i social? care i-a lovit cu termenul «F.M.I.» - ca ?i cum ar spune «ciuma» sau «Marea Criz?». Faptele istorice sunt datate înainte ?i dup? «FMI», la fel cum ??rile devastate de un cutremur de p?mânt sau de un alt cataclism natural dateaz? evenimentele «înainte» ?i «dup?» cutremur".[4]

În fapt, fenomenul în care metropola, prin „creierul" ei (F.M.I. ?i Trezoreria american?), ?i-a pus toat? speran?a ?i toat? profe?ia, adic? în cre?terea de ?apte ori, într-un interval de numai ?apte ani (1990-1997), a volumului fluxului de capital privat dinspre ??rile dezvoltate spre cele mai pu?in dezvoltate, a fost spulberat de criza care s-a declan?at la 2 iulie 1997 ?i care a împins lumea spre pragul pr?pastiei. ?i, la pragul acela de timp, de la pervazul crizei eurasiatice, înc? nu se z?rea marea criz? care va lovi ca un tsunami lumea întreag?, la doar 10 ani dup? pr?bu?irea bahtului tailandez ?i, deci, dup? criza din '97. Zona cu cea mai nea?teptat? dezvoltare, Asia de Sud-Est, prin „mobilizare intern?" ?i prin injec?iile „capitalului str?in" a fost împins? în criz?, zice Stiglitz, tocmai de „re?etarul F.M.I." („Dat? fiind rata înalt? de economisire, ??rile din Asia de Est nu aveau nevoie de capital suplimentar, ?i totu?i, la sfâr?itul anilor 1980 ?i începutul anilor 1990, aceast? liberalizare le-a fost impus? ?i lor" - pp. 161-162). Efectul: în 1998, deci la un an de la declan?area crizei, „PIB a sc?zut în Indonezia cu 13,1%, în Coreea cu 6,7%, în Tailanda cu 10,8%"[5], iar efectul social era devastator: b?ncile se închideau ?i rata ?omajului ?i a s?r?ciei atinsese propor?ii însp?imânt?toare: a crescut de patru ori în Coreea de Sud, de trei ori în Tailanda ?i de 10 ori în Indonezia. În doar un an, în Indonezia, de exemplu, „15% dintre b?rba?ii care lucrau în 1997 î?i pierduser? slujba pân? în august 1998?[6]. Cât prive?te rata s?r?cirii, aceasta atinge praguri de catastrof?: în Coreea de Sud „num?rul s?racilor din mediul urban aproape s-a triplat, aproximativ un sfert din popula?ie fiind cuprins? de s?r?cie; în Indonezia, num?rul s?racilor s-a dublat, în unele ??ri precum Tailanda oamenii da?i afar? de la serviciile pe care le avuseser? la ora? s-au întors la ?ar?, de unde veniser?"[7]. În ??ri ca România, Rusia, Iugoslavia (fost?), efectele acestor politici au fost înc? mai devastatoare. S?r?cia ap?s?toare din România dup? primii zece ani de „reforme inspirate de re?etele FMI", cuprinsese 40% din popula?ie, retromigra?ia (întoarcerea în rural a celor ce ?i-au pierdut slujbele ori au ie?it la pensie) atingea deja propor?ii foarte mari, ceea ce înseamn? o infuzie de b?trâne?e ?i de „dependen??" în lumea rural?, accentuându-i dificult??ile ?i a?a uria?e.

Sisteme întregi, comunit??i ?i institu?ii „îmb?trânesc", nu doar persoanele. Partidele ?i, deci, parlamentele sunt f?r? de energie na?ional?, ceea ce este semnul b?trâne?ii; singura ?ar? care a admis pe scena politic? un partid tân?r, na?ionalist, a fost Ungaria, unde un astfel de partid a dat ?i un prim-ministru, în persoana lui Orban, omologul lui M. Munteanu de la noi, care nu numai c? n-a fost încurajat s? creeze un astfel de partid (Mi?carea pentru România, pe care o crease, pe care am încercat eu însumi s-o sus?in), ba, din contr?, a fost supus unei opera?ii de stigmatizare continu? ?i de marginalizare, ceea ce a f?cut din persoana sa o mare notorietate, dar, din p?cate, o popularitate redus?. Efectul propagandei d?duse roade ?i osificarea institu?iilor puterii n-a mai putut fi oprit? dup? aceea (osificare atestat? de circula?ia acelora?i figuri în cadrul segmentului elitei guvernante, pe care nimeni ?i nimic nu i-a putut clinti, nici pe ei, nici ideile eronate pe care le-au promovat cu ardoare religioas?, etalând un efect straniu de împietrire a sensibilit??ii ?i a gândirii politice). Dezindustrializarea ?i retromigra?ia rural?, la care se adaug? o pr?bu?ire a ratei medii poten?iale a fertilit??ii cu 80-90% în primii 13 ani de „reforme", sunt celelalte fa?ete ale acestui deceniu de neistovit declin, pe care FMI îl anun?ase ca pe un deceniu al marii speran?e ?i al marelui triumf.

Evident, ca ?i în alte zone ale lumii, F.M.I. ?i institu?iile europene au mutat cauzele e?ecului la „localnici" ?i a început o opera?ie de „desfigurare" ?i de culpabilizare, care atinge culmina?ia în promovarea ideologiei „corup?iei structurale", atribuit? unei induc?ii „etno-spirituale", unor metehne specifice, chipurile, românilor ?i balcanicilor în genere. Guvernamentalii au intrat în joc, au consim?it, în genere (cu excep?iile de rigoare) la aceast? opera?ie de culpabilizare, nesesizând „efectul pervers", care, acum, îi atinge chiar pe ei. În realitate, „corup?ia" e o glum? pe lâng? marile probleme pe care le are ?ara ?i „capitalismul" produs de „re?etele F.M.I." (ale „reformei" prin privatizare ?i liberalizarea pie?ei capitalului), care este, în fapt, un „capitalism pr?dalnic", cu o component? „speculativ?" dezastruoas?, cu diminuarea spre anihilare a oric?rei „libert??i" na?ionale (de reac?ie ?i de interven?ie), astfel c? guvernele au prezidat mai degrab? „guvern?ri cu ochii închi?i", adic? au fost împinse într-un „handicap vizionar" (indus în mare m?sur? de „ochelarii" metropolei, adic? de „vederile" împrumutate de la institu?ii precum FMI). Procedând astfel, guvernele s-au expus unei „predic?ii autodistructive", anihilându-?i practic puterile de interven?ie real? ?i temeiul adev?ratei responsabilit??i. Aceste guverne nu sunt nici m?car r?spunz?toare pentru ceea ce se întâmpl?. Primul guvern care va îndr?zni s? arunce la co?, oricât de nezgomotos ar face-o, re?etele primite de la marile institu?ii „binevoitoare", va fi ?i cel dintâi guvern cu adev?rat „responsabil" (adic? în capacit??i reale de r?spundere).
--------------------------------------------------------------------------
[1] Stiglitz, 2003, p. 162.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem, p. 159.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem, p.160.
[6] Ibidem, p.159.
[7] Ibidem. footer