Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Bucur   
Miercuri, 26 Septembrie 2012 22:15
Romania-2012
I.C.R. a promovat cele mai ?ocante ?i dezgust?toare obscenit??i la adresa cre?tinismului ?i identit??ii române?ti[1]

În urma unor evenimente politice, Horia-Roman Patapievici, ?eful Institutul Cultural Român (I.C.R.), ?i-a anun?at la sfâr?itul lunii iulie 2012, demisia din fruntea institu?iei pe care a condus-o mai bine de ?apte ani, denun?ând faptul c? agenda cosmopolit? a I.C.R. va fi înlocuit? de noii guvernan?i cu o agend? româneasc?. „O agend? european? a fost schimbat? cu una na?ionalist?" a declarat H.R. Patapievici, referindu-se la inten?ia I.C.R. de a se ocupa de „identitatea na?ional?" a românilor din diaspora (m?car de-ar fi a?a! - cel mai probabil e doar o fals? „alarm?"). Obiectiv intolerabil pentru fostul ?ef al I.C.R., care a promovat, sub patronajul direct al pre?edin?iei României, unele din cele mai ?ocante ?i dezgust?toare obscenit??i la adresa cre?tinismului ?i identit??ii române?ti. La mijloc se afl? o adev?rat? strategie de deconstruc?ie a celor pe care ideologiile transna?ionale le numesc „miturile fondatoare ale na?iunii române". Campania nu s-a rezumat doar la expozi?ii hulitoare la adresa Sfin?ilor ?i a Maicii Domnului, ci, dup? cum era de a?teptat, s-a desf??urat ?i pe frontul istoric. În volumul „România medieval?", ap?rut în 2010 la Monitorul Oficial (!), cu o prefa?? semnat? de teologul Teodor Baconschi, pe atunci Ministru de Externe, România este definit? ca „teritoriu", „spa?iu", „mozaic de civiliza?ii, de popula?ii, de culturi ?i de etnii", care, dup? cum sus?ine autorul, „nu fusese niciodat? pân? atunci (pân? în sec. al XIX-lea - n.n.) o Na?iune". Confuzia între statul-na?iune ?i conceptul de na?iune sau, mai precis, de neam, este deliberat?: dac? e adev?rat c? România nu a fost un stat na?ional pân? în secolul al XIX-lea, e la fel de adev?rat c? românii au fost ?i sunt un neam vechi de mii de ani, n?scut cre?tin la începutul „erei noastre".

Identitatea na?ional? ofer? sens, prestigiu ?i putere

Strategia deconstruc?iei nu face altceva decât s? reproduc?, cu mijloace intelectuale, r?zboaiele de cucerire a cet??ilor din Grecia antic?. Vechii greci ?tiau c?, pentru a cuceri definitiv un adversar, nu e de-ajuns s?-l înfrângi într-o confruntare militar?. Cucerirea cet??ii era complet? abia atunci când zeii acesteia erau d?râma?i: zdrobirea Pantheonului de idoli ai cet??ii ducea la anihilarea complet? a adversarului, putându-se trece, apoi, la decimarea popula?iei ?i la ducerea în robie a celor r?ma?i în via??.[2] Mutatis mutandis, colonizarea ?i înfrângerea na?iunilor, ast?zi, pe plan spiritual, se des?vâr?e?te prin distrugerea credin?elor fondatoare ?i prin deconstruc?ia nara?iunilor identitare ale acestora. Acest proces nihilist se manifest? cu prec?dere în ??rile r?s?ritene ale Europei ?i, în cazul nostru, probabil cu o virulen?? f?r? seam?n dup? 1989. Prin contrast, na?iunile occidentale, începând cu S.U.A. ?i continuând cu Fran?a, Germania etc., î?i perpetueaz? ?i propag? interna?ional identitatea, personalit??ile ?i evenimentele majore ale istoriei, c?utând s? le universalizeze, s? le transforme în „bunuri de export". „P?rin?ii fondatori" ai S.U.A., mitul democra?iei excep?ionale ?i al misiunii cvasi-divine de a interveni pretutindeni în lume pentru instaurarea „p?cii americane" nu sunt altceva decât o nara?iune care valorizeaz? anumite aspecte istorice (trecând cu vederea sau chiar ocultând altele), cu rolul clar de a legitima politic agenda pe care Washingtonul o implementeaz? în lume. Fran?a valorizeaz? în continuare Revolu?ia Francez? ?i ideologia iluminist?, cu toate c? s-au scris tomuri întregi despre aspectele întunecate ale acestor evenimente (complot, teroare, genocid etc.), doar fiindc? acestea sunt o nara?iune definitorie pentru statul francez modern, prin care cap?t? un sens universal al misiunii sale în lume, prestigiu ?i putere de negociere.

Prin urmare, a avea o nara?iune identitar? ce cuprinde personalit??i fondatoare ?i evenimente cruciale este un fapt nu doar absolut firesc ?i practicat de ??rile occidentale (care, de atâtea ori, ni se dau drept model cultural), ci ?i profund politic ?i absolut necesar pentru securitatea ?i stabilitatea unei ??ri. De ce? Pentru c? ?ine de ceea ce anali?tii numesc „soft power" - puterea nev?zut? („intangibil?" sau „blând?", în alte traduceri): capacitatea de atrac?ie a unei ??ri, de a modela preferin?ele celorlal?i, de a avea o voce distinct?, de a putea genera sau configura agende interna?ionale astfel încât, în cadrul negocierilor, s?-?i poat? asigura o pozi?ie ascendent? sau, cel pu?in, consistent?. Este puterea non-militar? a unei ??ri, care nu se reduce doar la simpla diploma?ie sau doar la simpla propagand? de stat, ci este un complex care ?ine de realiz?rile istorice, culturale, economice, chiar sportive, de nara?iunea care integreaz? toate acestea într-o identitate ?i „imagine" coerent? ?i care, laolalt?, dau conturul spiritual al ??rii, în sensul cel mai concret al expresiei.

Statele „paria" ale Uniunii Europene

Cât de important? este aceast? dimensiune a puterii ne putem da seama din modul în care sunt tratate ??rile r?s?ritene în Uniunea European?. Grecii sunt supu?i unui adev?rat asediu mediatic ?i diplomatic, în care sunt defini?i ca un popor de lene?i ?i evazioni?ti, care profit? de U.E. ?i de institu?iile financiare mondiale pentru a înghi?i în ne?tire miliardele de euro prezentate ca „planuri de salvare" de la faliment a ??rii. Realitatea este cu totul alta: miliardele de euro nu sunt necesare grecilor, ci b?ncilor occidentale (mai ales germane), care au expunere mare în Grecia ?i care, dac? ar da faliment, ar înceta pl??ile oneroase c?tre creditorii interna?ionali ?i ar stopa m?surile antisociale ale austerit??ii; la rândul lor, statisticile arat? c? grecii muncesc mult mai mult decât germanii.
Ce folos c? aceasta e realitatea? Pe planul confrunt?rii nev?zute, Grecia este culpabilizat? pentru starea sa de stat „balcanic, ortodox ?i primitiv", este pus? la col? ?i somat? s? se „reformeze" urgent, mai ales pe planul mentalit??ilor, s?-?i condamne poporul la foamete ?i s?r?cie, s?-?i vând? toate avu?iile na?ionale! Toate acestea nu ar fi putut s? se desf??oare cu asemenea pregnan?? dac? raportul dintre Grecia ?i Europa nu ar fi fost definit astfel pe agenda interna?ional? ?i dac? nu ar fi existat atâtea cozi de topor din sânul acestei na?iuni ortodoxe, care s? clameze acelea?i neadev?ruri.

România ?i Bulgaria sunt, în ce le prive?te, definite drept statele europene cele mai înapoiate, nedemocratice ?i nereformate, adev?rate paria ale Uniunii Europene, zice-se, cu caren?e grave ale statului de drept. În consecin??, cele dou? ??ri sunt supuse ?i în prezent unui umilitor mecanism de monitorizare, adev?rat instrument de intruziune ?i de degradare a statutului celor dou? ??ri la masa negocierilor între statele membre ale U.E. Este vorba despre vestitul „Mecanism de Cooperare ?i Verificare" (M.C.V.), prin care se face, chipurile, analiza reformelor din justi?ie ?i din alte domenii-cheie. Cine are curiozitatea s? citeasc? aceste rapoarte va descoperi afirma?ii care nu au nici o leg?tur? cu realitatea din teren, fie atunci când acuz? caren?e, fie atunci când laud?. Totul este o mistificare a realit??ii, care serve?te intereselor eurocra?ilor ?i slugilor lor din aceste state.

Bineîn?eles, la fel ca grecii, românii ?i bulgarii sunt chema?i s? se „reformeze", s? aplice politicile antisociale cele mai dure, s?-?i vând? avu?iile na?ionale ?i s?-?i schimbe mentalitatea „estic?" - legat?, indisolubil, de Ortodoxie, v?zut? de atâ?ia drept factor de înapoiere civiliza?ional?. S?racii din est nu trebuie s?-?i ridice ochii din p?mânt în fa?a st?pânilor din vest: la acest principiu se reduce r?zboiul nev?zut dus, în Uniunea European?, împotriva popoarelor r?s?ritene. Evident, f?r? cozi de topor, f?r? Iude constituite în adev?rate re?ele de demobilizare, reeducare, deconstruc?ie a prestigiului na?ional, a identit??ii ?i a sensului apartenen?ei la acest neam ortodox, r?s?ritean, aceast? opera?iune de cucerire ?i colonizare nu ar putea fi dus? cu atât succes. O astfel de re?ea a fost ?i I.C.R.-ul condus de H.R. Patapievici.

S? re?inem, a?adar, c? problema deconstruc?iei istoriei ?i identit??ii nu este doar una teoretic? - ?i, dac? acuz?m demitizarea, nu o facem doar pentru c? se g?sesc unii s? sparg? canoanele istoriei na?ionale ca s? fie interesan?i. Problema este una ce ?ine de putere ?i de politic?, de exploatare, de robie nev?zut?, ce are corespondent în robia economic? ?i geopolitic? v?zut? a ??rii noastre. Este o problem? ce se r?sfrânge în s?r?cirea ??rii, în dezorientarea general? a oamenilor din popor, în hemoragia neîntrerupt? a României, adic? acest groaznic fenomen al emigra?iei prin care popula?ia activ? merge s? îngra?e dosurile puhave ale vesticilor, l?sându-?i ?ara în paragin? pentru c? nu au înv??at de la nimeni ce înseamn? c? sunt români.

Deconstruc?ia identitar? a României nu a fost niciodat? doar un proces intelectual, ci întotdeauna a fost înso?it? de aplicarea unei agende care, sub numele „reformei ?i moderniz?rii", a jefuit sistematic ?ara în favoarea unei „oligarhii de aventur?", cum o numea Caragiale.

„Atunci poporul trebuie nimicit!"

Originile istorice ale acestei practici de subjugare spiritual? ?i material? a poporului vin înc? din secolul al XIX-lea, odat? cu întemeierea României moderne de c?tre elita revolu?ionar? pa?optist?, educat? în centrele universitare apusene. E drept c? pa?opti?tii, a?a masoni cum erau ?i interesa?i s? fie oligarhii avu?iilor na?ionale, aveau m?car ca obiectiv crearea unui stat na?ional ?i reîntregirea neamului. De atunci provine îns? marea pr?pastie care s-a c?scat între elita politic? ?i cultural? a ??rii ?i popor, deoarece de atunci provine dispre?ul fa?? de cultura ?i identitatea ortodox? locale, complet ignorate chiar ?i de „conservatori", atunci când nu erau batjocorite în lucr?ri literare sau privite ca un „retard" istoric de care România trebuia s? se descotoroseasc? pentru a performa. ?i tot de atunci dateaz? mitul Europei - al civiliza?iei superioare în jurul c?reia noi, „pigmeii mizeri ?i primitivi" din R?s?rit, suntem chema?i s? gravit?m.

Pr?pastia a existat ?i la alte popoare r?s?ritene, ?i a fost resim?it? puternic de scriitorul rus F. M. Dostoievski. Rusia intrase, înc? din epoca lui Petru cel Mare, sub vraja modelului cultural european, elita statului ?arist fiind rupt? de poporul „mujic" ?i de credin?a sa ortodox?, chiar ?i atunci când pretindea c? lupt? pentru binele s?racilor. „Ru?ii", spuneau ace?ti europeni?ti, „trebuie s? evolueze, s? fie civiliza?i ?i abia apoi s? deschid? gura în fa?a str?inilor". Dostoievski relateaz? c? i-a spus unui astfel de occidentalist: „Poporul nu va tolera a?a ceva". „Atunci poporul trebuie nimicit!", i-a raspuns occidentalistul, „calm ?i maiestuos".
În urma unui dispre? colonialist similar întrutotul celui descris de scriitorul rus, satul românesc a fost, practic, desfiin?at ca entitate social? ce func?iona pe baza tradi?iei, cutumei, în ob?ti conduse de legi nescrise, în care oamenii ?tiau s? tr?iasc? ?i s? munceasc? împreun?, f?r? s? experieze polarizarea social? între boga?i ?i s?raci, individualismul egoist ?i lipsa de sens. Obiectivul ascuns al acestor „reforme" era, de fapt, dezr?d?cinarea ??ranului ?i transformarea lui în muncitor, în mân? de lucru ieftin? pentru industria ?i capitalul oligarhiei, ?i în consumator al produselor manufacturiere ?i al b?ncilor. Aceea?i atitudine colonialist? a dus la punerea sub obroc a Ortodoxiei, Biserica României suferind nenum?rate prigoane ?i amput?ri din partea statului modern, de la secularizarea averilor la impunerea picturilor de tip apusean în biserici sau politizarea ierarhiei.
Acestea erau îns? cele mai mari averi ale poporului: satul (adic? civiliza?ia s?teasc?) ?i credin?a (adic? legea). Când spunem acest lucru nu avem în vedere vreun soi de „sem?n?torism" patetic, în care s? trecem cu vederea greut??ile vie?ii rurale ?i s? o idealiz?m de dragul nostalgiilor, ci ne gândim pur ?i simplu la o lume social? în sine. Mircea Vulc?nescu (care a fost nu doar un mare filosof, ci ?i un mare sociolog ?i economist) a contrastat cele dou? Românii, una a ora?ului, reprezentanta unei civiliza?ii artificiale, str?ine, egoiste, babilonice ?i paranoice - ?i una a satului, o civiliza?ie a firescului, organicului, rânduielii ?i credin?ei. Fiecare dintre aceste lumi, separate ?i opuse, avea propria ordine social?, propria economie, propriile raporturi ?i practici sociale.

Astfel, pentru a reveni de unde am plecat, neamul românesc nu a fost doar „un teritoriu, un spa?iu, un mozaic", care „doar prin rela?ii comerciale" a ajuns la „o limb? ?i con?tiin?? comun?", a?a cum vrea s? ne înve?e I.C.R., ci dimpotriv?. În ciuda influen?elor imperiale contradictorii, în ciuda separ?rii ?i a imposibilit??ii de-a tr?i împreun? în acelea?i fruntarii ?i cu aceea?i pia??, gravitând ba în jurul Moscovei, ba în jurul Vienei, ba în jurul Istanbulului, românii au fost din timpuri str?vechi acela?i neam pentru c? aveau aceea?i limb? ?i aceea?i „lege" (adic? aceea?i credin??), ?i pentru c? tr?iau în aceea?i ordine social?: a satului. Nu unitatea rasial? ne-a f?cut s? fim români, nota Vulc?nescu, ci unitatea cultural?, civiliza?ional?. A deconstrui aceast? unitate cultural?, a nega specificul lumii române?ti înseamn? a anula dreptul la existen?? al acestui popor, care nu-?i poate g?si sensul pe aceast? lume ?i nici ap?ra locul l?sat de Dumnezeu dac? nu ?tie ce este, ce pre? are mo?tenirea p?rinteasc? ?i de ce trebuie s? o p?streze.
-------------------------------------------------------------------
[1] Ap?rut în Familia Ortodoxa nr. 44
[2] Nota Vezi declara?ia-r?spuns a mare?alului ion Antonescu la „procesul" din mai 1946, r?spunzând acuza?iei c? a ordonat Armatei române s? treac? Nistrul. footer