Revista Art-emis
Invadaţi sau invadatori?i PDF Imprimare Email
Prof. Ilie Şandru   
Duminică, 09 Septembrie 2012 14:54
Milton Lehrer - Ardealul,pamant romanescÎntr-o veselie devenită obişnuinţă, aproape cotidiană, publicaţiile de limbă maghiară din România se întrec în a ne ponegri în fel şi chip, fără nicio reţinere, fără pic de ruşine, de mai bine de două decenii, fără ca nimeni să mişte vreun deget, spre a le atrage măcar atenţia că ceea ce fac depăşeşte orice limită a bunului simţ, ca să nu mai vorbesc de legile ţării.[1]

„Acești oprimatori ai Transilvaniei sunt oameni care mistifică unde nu pot contesta și mint unde nu pot combate"! (Mihai Eminescu)

O fac bazându-se, probabil, pe „dreptul la liberă exprimare a gândurilor, a opiniilor [...] prin viu grai, prin scris, prin imagini" (Art. 30 (1) din Constituţia României). Aceleaşi prevederi le au în vedere, cred, şi cei ce au obligaţia de a aplica legea. E mai simplu şi mai comod aşa. Numai că dumnealor nu ar trebui să uite - mai ales să nu se facă a uita! - că acelaşi Art. 30 (7) precizează că „sunt interzise prin lege defăimarea ţării şi a naţiunii [...] incitarea la discriminare, la separatism teritorial". Cu atât mai mult cele de mai sus trebuie să fie respectate de către mijloacele de informare în masă, cu cât Art. 31 (4) prevede în mod expres: „Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure infirmarea corectă a opiniei publice". Dar ce fel de „informare corectă" a opiniei publice asigură, de exemplu, publicaţia „Szekely hirmondo", nr. 53 din 2012, care se întreabă, maliţios: „În ce Românie trăim?". Şi nu are nicio reţinere de a răspunde printr- o minciună neruşinată: „Trăim în acea Românie care până în ziua de azi persecută cu violenţă sute de mii de maghiari care i-au fost alipiţi". Oare nu ar fi cazul ca autorul respectivului articol, Csergo Zoltan, să răspundă pentru această afirmaţie mincinoasă şi calomnioasă, în conformitate cu prevederile Art. 31(4)?!

Nu cumva să se creadă că publicaţia de mai sus este singura în ale cărei pagini apar astfel de mizerii la adresa ţării ai cărei cetăţeni sunt şi autorii unor astfel de articole. După cum nici Csergo Zoltan nu este singurul ziarist de etnie maghiară care ne împroaşcă cu noroiul minciunii şi al calomniei. Publicaţii (cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale) precum: „Haromszek", „Szekely ujsag", „Csiki ujsag", „Szekely Nep", „Udvarhelyi Hirado", „Tortenelmi magazin" etc. se întrec în a ne batjocori, fără nicio reţinere, fiind pline de invective ca: „năvălirea valahilor", „opincile pline de sânge ale valahilor", „colonizările româneşti în oraşe cu populaţie preponderent maghiară", „lanţul statului majoritar", „politica de deznaţionalizare dusă de statul român în Secuime", „comunismul venit peste capul nostru ca o consecinţă nefastă a statului unitar şi naţional", „în Ardeal, ungurii sunt loviţi, bătuţi numai pentru naţionalitatea lor", „România este singura ţară creată de Trianon, cârpită, care îşi mai păstrează graniţele de după primul război mondial", „suntem sugrumaţi de 86 de ani, uneori mai puternic, alteori mai încet, însă fără întrerupere", „aici pe Pământul Secuiesc, unde noi suntem locuitorii băştinaşi, să avem atâta curaj încât să-i cerem fiecărui invadator, fără rădăcini aici, să ni se adreseze în limba maghiară" etc. etc..

Toate aceste invective și răutăți s-au născut și se vor naște și în viitor din convingerea - pe care politicienii din Budapesta au cultivat-o cu grijă în mintea generațiilor de unguri - „dreptului istoric al Ungariei asupra Transilvaniei". Motiv pentru care, după Marea Unire din 1918, prin care, în mod firesc, Transilvania, dintotdeauna românească, a revenit la sânul mamei sale, România, noi, românii, am rămas pentru unguri niște „invadatori cu opincile valahe pline de sânge"! Noi și nu ei, ungurii, am invadat pământul Transilvaniei, „pe care maghiarii îl consideră drept proprietatea lor, pentru că strămoșii l-au luat în stăpânire, fiind de veci nelocuit".

Poate nu aș fi scris articolul de față dacă nu aș fi citit, nu demult, într-una din publicațiile mai sus amintite, o altă inepție. Autorul, Bencze Mihaly, scrie despre Universitatea maghiară „Franz Josif" din Cluj-Napoca, nevoită să-și mute sediul la Budapesta „în 1919, după invadarea Transilvaniei de către români"! Cine sunt, deci, invadatorii pământului transilvănean? Cât de ușor se poate face răstălmăcirea istoriei unui întreg popor! Să ne mai mirăm oare? Nu cred, din moment ce minciuna a fost și este ridicată la rangul de politică de stat la Budapesta. Știa acest lucru foarte bine și Mihai Eminescu, care scria, în 1870: „Acești oprimatori ai Transilvaniei sunt oameni care mistifică unde nu pot contesta și mint unde nu pot combate"!

Au ajuns astfel să-l combată până și pe Anonymus, cel ce poate fi socotit drept părintele istoriei poporului maghiar. Nu este adevărat ceea ce scrie el despre ocuparea prin forță a Transilvaniei de către unguri, fiindcă, la pătrunderea lor aici, acest pământ era „de veci nelocuit"! Așadar, nu este adevărat că „în spațiul carpato- dunărean" a existat o comunitate permanentă românească, cum scrie Anonymus, și nici vorbă ca ungurii, la venirea lor dinspre est, „să fi dat în Transilvania de valahi"! De existența unor voivodate româno-slave, precum cel condus de Menumorut, nici pomeneală! Fiindcă dacă ar recunoaște cele scrise de Anonymus, ar trebui să fie de acord că ei, ungurii, au fost invadatorii Transilvaniei, nicidecum românii. „Spuneți lui Arpad, ducele Ungariei, domnul vostru - spune Menumorut - că teritoriul ce l-a cerut bunei voințe a noastre nu îl voi ceda niciodată, câtă vreme voi fi în viață. [...] Nici din dragoste, nici din frică nu-i cedăm pământ nici cât un deget!" Așa scrie Anonymus.

De unde atunci acel „drept istoric al Ungariei asupra Transilvaniei"? Cu atât mai mult cu cât Transilvania n-a fost niciodată cucerită de unguri, cu adevărat, fiindcă niciodată nu a aparținut Ungariei. Așa scrie istoricul ungur Szilagyi Sandor, într-o lucrare apărută la Budapesta, în 1886: „Transilvania, despărțită prin hotare naturale de Ungaria, nu a fost niciodată contopită cu aceasta". Niciodată, deci, Transilvania „nu a fost contopită cu Ungaria", fiindcă dintotdeauna ea a fost românească! Simon de Keza, născut la Oradea, în a sa „Cronicom Hungaricum", scrisă între 1282 și 1290, scrie că „ungurii, venind dinspre răsărit, ca un popor de păstori nomazi, au trebuit să lupte cu românii (volohii) și cu slavii, pe care i-au gonit de pe aceste meleaguri". De atunci acest ținut se cheamă „Țara Ungurească". Mai mult, toți marii istorici ai lumii, specialiști în antichitatea greco-romană, precum Mommsen, Jung, Homo, Patsh, Altheim etc., au susținut, cu argumente științifice, formarea poporului român pe teritoriul străbun al Daciei daco-romane.

Cine sunt, deci, adevărații invadatori ai Transilvaniei? Ne-o spune răspicat istoricul Ioan Lupaș: „Către sfârșitul secolului IX (896) s-a ivit la hotarele pământului românesc încă un popor turanic: ungurii, care erau împărțiți în șapte seminții, cu șapte căpetenii deosebite. Conducătorul lor, Arpad, a reușit să pună toate semințiile sub ascultarea sa. [...] Bieții noștri străbuni, buni cum au fost românii de când sunt ei pe lume, i-au îngăduit pe unguri să stea alături de ei, dar cu bunătatea lor au pățit întocmai ca sobolul care a găzduit pe arici. Căci precum ariciul s-a obrăznicit și a început să-l înțepe pe cel care-l ajutase la nevoie, tot așa și neamul unguresc și-a arătat colții! Și după cum ariciul a stăpânit în casa sobolului, tot așa și neamul cel sălbatic al ungurilor a ajuns să stăpânească multă vreme plaiurile românești cele mândre, prin care trăiau odată dacii cei războinici".

Ne-o spune, la fel de răspicat, și Milton G. Lehrer, în „Le probleme transylvain vu par americain", având ca subtitlu „Transylanie terre roumaine": „Parcurgând Transilvania îți amintești cu zâmbetul pe buze de toate fantasmagoriile și elucubrațiile fanteziilor șovine și nu te poți împiedica de a te adresa defăimătorilor unei realități incontestabile cu vorbele: discutați cât vreți voi, Domnilor, dar cine oare a creat aspectul eminamente românesc al acestui pământ, cine altul decât poporul românesc?".
------------------------------------------------------------
[1] Condeiul ardelean, http://www.condeiulardelean.ro/articol/invadati-sau-invadatori footer