Revista Art-emis
Licen?e de fabrica?ie pentru tehnic? de avia?ie PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Joi, 30 August 2012 08:54
MIG 21, TAP 63România a solicitat licen?e de fabrica?ie pentru tehnic? de avia?ie sovietic? (1968-1970)

Nicolae Ceau?escu a dorit înc? din anii '60 s? fie fabricat? tehnic? de avia?ie în România. În acest sens, în perioada 29 februarie - 5 martie 1968, o delega?ie condus? de generalul Vasile Ionel a discutat la Moscova cu membrii unei delega?ii sovietice, în fruntea c?reia s-a aflat generalul-colonel G. S. Sidorovici[1]. Partea român? a prezentat atunci o list? cu categoriile de tehnic? de lupt? pe care autorit??ile de la Bucure?ti doreau s? le realizeze în România, sub licen?? sovietic?. Printre produsele respective s-au aflat avionul de vân?toare MiG-21, vedete ?i distrug?toare purt?toare de rachete, tunuri f?r? recul, tunuri antiaeriene, rachete antitanc dirijate ?i transportoare amfibii blindate BTR-60 PB[2]. Autorit??ile de la Bucure?ti de?ineau din anul 1962 documenta?ia sovietic? de construc?ie ?i fabrica?ie pentru BTR-60 P (prototipul realizat în România fiind redenumit TAP-63), îns? doreau s? fabrice varianta modernizat? a acestuia.

Delega?ia sovietic? a luat act de propunerile române?ti, dar a refuzat s? încheie un protocol de lucru, a?a cum dorea adjunctul ministrului român al For?elor Armate. Generalul-colonel G. S. Sidorovici a declarat c? „pentru aceasta nu are o împuternicire, sarcina sa fiind limitat?, doar de a se l?muri asupra cererii p?r?ii române". Pentru rezolvarea solicit?rilor p?r?ii române, acesta a sugerat ca „guvernul român s? se adreseze printr-o scrisoare guvernului sovietic"[3].

Problemele care au ap?rut între statele membre ale Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia în cursul anului 1968 („Prim?vara de la Praga", atitudinea critic? adoptat? de autorit??ile de la Bucure?ti fa?? de politica de interven?ie promovat? de Leonid Ilici Brejnev în Cehoslovacia ?.a.) au determinat, printre altele, o amânare sine die a r?spunsului guvernului sovietic la lista cu solicit?ri, prezentat? la Moscova de generalul-locotenent Vasile Ionel. Mai mult decât atât, în cursul unei vizite efectuate la Moscova (6-11 februarie 1969), acesta a aflat de la un reprezentant sovietic despre faptul c? URSS urma s? livreze României, în cursul anului 1969, doar 12 avioane de vân?toare MIG-21 ?i dou? aparate de ?coal? MIG-21 U. Armata român? solicitase 50, respectiv nou? avioane de acel tip. Totodat?, 41 de instala?ii „Grad" (de lansare a proiectilelor reactive nedirijate) ?i 66 de transportoare blindate de cercetare nu se aflau pe lista cu produsele militare sovietice ce urmau s? ajung? în acel an în România, de?i fuseser? solicitate de autorit??ile de la Bucure?ti. Dup? cum afirma generalul Vasile Ionel dup? întoarcerea sa din URSS, generalul G. S. Sidorovici „a motivat lipsa de oferte prin sarcinile sporite pe care le are URSS de a asigura tehnic? militar? R.D. Vietnam ?i Republicii Arabe Unite"[4].

Dup? un an ?i jum?tate, autorit??ile sovietice au acceptat s? acorde României licen?ele de fabrica?ie atât pentru produsele solicitate înainte de 29 mai 1970 (cu excep?ia celei pentru MiG-21), cât ?i pentru cele enumerate în cursul întâlnirii dintre prim-mini?trii Ion Gheorghe Maurer ?i Alexei Kosâghin (Moscova, 28-29 mai 1970)[5]. În acela?i timp, membrii delega?iei sovietice participante la tratative au declinat propunerea f?cut? chiar de premierul Alexei Kosâghin în luna mai 1970, de cooperare cu România în vederea fabric?rii în comun a elicopterului de transport Mi-8, astfel: „În cazul când partea român? va hot?râ s? organizeze în R.S.R. fabricarea elicopterului greu de transport, industria URSS va putea acorda doar un ajutor limitat în fabricarea acestui elicopter prin transmiterea c?tre R.S.R. a documenta?iei tehnice de licen?? ?i prin acordarea consulta?iilor necesare speciali?tilor români, în URSS ?i R.S.R., f?r? livrarea produselor de completare, a subansamblelor ?i a pieselor"[6].

Concomitent cu ac?iunile întreprinse pentru realizarea în România a elicopterului Mi-8, autorit??ile de la Bucure?ti au încercat s? ob?in? din Occident oferte în scopul fabric?rii unor elicoptere performante. Dup? o analiz? a produselor existente pe pia??, speciali?tii români au optat pentru modelul francez SA 316 „Alouette III", pe care l-au redenumit IAR-316 B.[7]
-------------------------------------------------------------
[1] Generalul-colonel (de tancuri) G. S. Sidorovici îndeplinea func?ia de vicepre?edinte al Comitetului de Stat pentru Rela?ii Economice Externe de pe lâng? Consiliul de Mini?tri al URSS. Arhivele Na?ionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 106/1970, f. 30.
[2] Idem, dosar nr. 34/1969, f. 173-174.
[3] Ibidem, f. 171-172.
[4] Ibidem, f. 166. La începutul lunii martie 1969, o delega?ie guvernamental? româneasc? s-a deplasat la Moscova pentru încheierea unui protocol privind livr?rile sovietice de tehnic? de lupt? c?tre România, în anul 1969. Documentul respectiv a fost semnat la 7 martie 1969 ?i în cadrul acestuia s-a prev?zut, printre altele, livrarea a înc? ?ase avioane MIG-21, peste num?rul celor anun?ate de generalul-colonel G. S. Sidorovici la începutul lunii februarie 1969. Pe de alt? parte, sovieticii au oferit doar patru instala?iile „Grad" („Grindina"), iar partea român? le-a refuzat deoarece erau prea pu?ine pentru constituirea unui subunit??i de lupt? (necesarul minim era de ?ase instala?ii). Ibidem, f. 169.
Valoarea total? a contractelor încheiate la 7 martie 1969 între URSS ?i România a fost de 424,9 milioane lei valut? (63,7 milioane ruble), cu 167 de milioane de lei valut? (25 milioane ruble) mai pu?in decât solicit?rile autorit??ilor de la Bucure?ti (-39,2%). O treime din suma respectiv? urma s? fie achitat? în anul respectiv, iar restul se achita în 10 rate anuale egale (dobând?: 2% pe an).
[5] Înainte de întâlnirea dintre Ion Gheorghe Maurer ?i Alexei N. Kosâghin (Moscova, 28-29 mai 1970), autorit??ile române au solicitat sovieticilor regulamente tehnice, respectiv documenta?ii de construc?ie ?i tehnologice pentru urm?toarele produse: transportorul amfibiu blindat BTR-60 PB, buldozerul de tanc BTU-55, mitraliera KPVT cal. 14,5 mm, înc?rc?tura alungit? YZ-3 R, pistolul de semnalizare cal. 26 mm, sta?ia radio R-123, telefonul de bord R-124 (de pe tanc), goniometrul-busol? PAB-2 A, roata KPM „C", trenajorul tactic special, periscopul de cercetare de geniu PIR, aparatul de ochire TPN-1 al tunului de pe tanc ?i al mitralierei jumelate, aparatul de vedere pe timp de noapte PVN-57, stabilizatorul STP-2 (Ciclon) al tunului de pe tancul T-55, subansamble ?i piese pentru avioanele MIG-21 PFM, MIG-21 PF ?i MIG-21 U, mina antidesant PDM-Z Ia, focosul M-6 al bombei explozive cal. 82 mm, lovitura cal. 23 mm cu proiectil exploziv ?i perforant pentru tunul de avia?ie GS-23, proiectilul reactiv de avia?ie S-5 K (cumulativ), pulberea neagr? DRP, pulberea VTH-10, pulberile pe baz? de piroxilin? (învechite), pulberea diglicolic? DG-2 ?i DG-3, tetril, pentrit?, hexogen, tetranitropentaeritrit? (TEN), hârtia îmbibat? cu inhibator de urotropin? ?i nitrat, fitilul detonant DS-V, utilaje pentru împachetare automat? a cartu?elor cal. 7,62 mm. model 1943, completul de dozimetre DP-22-V, diode D-7 G, cablu telefonic P-296, geamandur? hidroacustic? RGB-N etc.
În cursul întâlnirii de la Moscova a celor doi premieri, partea român? a solicitat ?i alte documenta?ii pentru produsele speciale pe care dorea s? le fabrice sub licen?? sovietic? în România – mitraliera PKS ?i PKT cal. 7,62 mm, mina de semnalizare „SM", minele antidesant PDM-1 M ?i PDM-2, semnalizatorul automat de gaze GSP-11, arunc?torul de grenade SPG-9 D ?i racheta antitanc dirijat? 9 M 14 M „Maliutka" (inclusiv focosul, capul de lupt?, microcablul ?i ambalajul rachetei). Idem, dosar nr. 106/1970, f. 31-36.
Delega?ia guvernamental? care a participat la discu?iile de la Moscova (28-29 mai 1970) a avut urm?toarea componen??: Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe R?dulescu, Maxim Berghianu, Alexandru Boab?, Neculai Agachi, Gheorghe Cioar?, Adrian Georgescu, Radu Constantinescu, generalul Constantin ?andru, Mihai Dr?g?nescu, Alexandru Albescu, Ion Morega, Cornel Mihulecea, Ion L?z?rescu. Idem, dosar nr. 60/1970, f. 6.
[6] Idem, dosar nr. 106/1970, f. 28-29.
[7] În cursul reuniunii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din 14 iulie 1970 s-a discutat, printre altele, despre exporturile iluzorii, în Ungaria ?i Bulgaria, a elicopterelor „Alouette III" fabricate în România. Se poate remarca faptul c? unii membri ai Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. planificau deja cum s? vând? „pielea ursului (româno-francez) din p?dure", în condi?iile în care sovieticii de?ineau conducerea suprem? în Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia ?i impuneau standarde în dotarea cu tehnic? de lupt? tuturor statelor membre ale alian?ei, inclusiv în domeniul elicopterelor. Chiar Nicolae Ceau?escu a declarat la un moment dat: „S? nu ne apuc?m s? producem [elicoptere] pentru fantezie (subl.n.)". Idem, dosar nr. 83/1970, f. 17.
footer