Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 22 August 2012 22:44
(U.E.) Statele Unite ale Europei La începutul anilor 2000, sistemul interna?ional a cunoscut schimb?ri importante, catalizate de modificarea politicii S.U.A. Dup? ce, timp de opt ani, pre?edintele Bill Clinton a sus?inut o politic? de dezvoltare economic? trainic?, cunoscând cea mai bun? perioad? a economiei S.U.A. de dup? cel de Al Doilea R?zboi Mondial, regimul noului pre?edinte George W. Bush a trecut la o politic? bazat? pe promovarea unor opera?iuni militare (agresiuni) în diverse p?r?i ale Globului. Regimul politic american avea nevoie de un nou adversar care s? justifice cheltuielile de înarmare ?i de dezvoltare a industriei militare, cel mai important sector al industriei S.U.A. Noul adversar g?sit este terorismul interna?ional, un adversar invizibil, perfid, care apare ?i dispare ?i care poate fi u?or pus în seama adversarilor S.U.A. Într-o lume contruit? pe existen?a adversit??ii, terorismul este argument pentru înarmare, r?zboaie, presiuni politice interna?ionale, „necesit??i" strategice etc. Avantajul acestui inamic strict necesar este c? oricând poate avea loc un act terorist, care poate fi prezumtiv pus în seama oric?ruia dintre inamici. Dac? se dovede?te cumva c? vinovatul este altul, acest lucru se petrece tardiv, cum a fost cazul cu Irakul lui Saddam Hussein. Dup? atentatele de la 11 septembrie 2001, toate suspiciunile de terorism au fost urmate de acuza?ii. Din start, pre?edintele S.U.A. a stabilit „Axa r?ului", compus? din ?apte state. Cinci dintre ele erau state musulmane, inamici ai Israelului: Afganistan, Irak, Iran, Siria ?i Libia. De pe ax? nu puteau lipsi cele dou? st?tule?e comuniste, Cuba ?i Coreea de Nord. Absen?a lor de pe „Axa r?ului" ar fi creat confuzie într-o lume în care, timp de 70 de ani, s-a sus?inut c? regimul comunist este principalul inamic al „binelui". Mai întâi au fost acuza?i de terorism libienii, talibanii afgani, irakienii, iar în prezent iranienii, în func?ie de nevoile de convingere a opiniei publice americane ?i interna?ionale, în leg?tur? cu juste?ea inten?iilor r?zboinice ale S.U.A.

Problema cu care s-a confruntat Casa Alb? în primul mandat al lui George W. Bush a fost opozi?ia vest-european? fa?? de inten?iile belicoase ale Washington-ului. „B?trâna Europ?", cum a numit-o generalul Colin Powell, secretar de stat al Casei Albe, nu-?i vedea propriile interese catalizate de r?zboaiele dorite de Israel ?i de S.U.A. în Orientul Mijlociu. Ca s? sparg? unitatea vest-european?, mai ales cvartetul rebel format din Germania, Fran?a, Belgia ?i Luxemburg ?i s? dilueze opozi?ia european? în N.A.T.O., S.U.A. a decis s? deschid? u?a Alian?ei Nord-Atlantice pentru state din estul Europei, state în care au fost sus?inu?i s? ajung? la conducere conduc?tori filo-americani. A?a a intrat ?i România în N.A.T.O., f?r? s? fi atins standardele necesare, trâmbi?ate anterior, al?turi de alte state foste socialiste. Replica vest-european? a fost prompt?. Pentru a putea s? exercite o autoritate asupra noilor membre N.A.T.O., vest-europenii ?i-au schimbat ?i ei politica ?i au invitat aceste state s? adere la U.E., desigur, dup? ce le-au cerut s? accepte diverse condi?ii economice ?i politice. Intrarea acestor state membre ale N.A.T.O. în U.E., le-a f?cut dependente economic ?i politic ?i de U.E., astfel c? influen?a S.U.A. în aceste state nu a r?mas unic?, ci s-a împ?r?it cu cea a europenilor.

Tratatele de aderare la N.A.T.O. ?i la U.E. au fost înso?ite de anexe secrete care cuprind condi?ii ascunse poporului român. Oare de ce este nevoie s? se ascund? opiniei publice condi?iile puse? Pe parcursul anilor, conduc?torii României au ascuns mereu marile interese occidentale care se promovau în România în dauna ??rii. R?spunsul la aceast? întrebare este unul singur: pentru c? prevederile „negociate", de fapt impuse României, sunt unele împov?r?toare ?i slujesc doar „partenerilor" no?tri, „parteneri" care sunt, de fapt, puteri dominante. Eu îmi amintesc doar de ministrul Finan?elor, Daniel D?ianu, care, în timpul guvern?rii Conven?iei Democratice, s-a opus ?i a adus la cuno?tin?a opiniei publice dezavantajele mari ale unui contract de achizi?ii de elicoptere militare de atac din S.U.A., marca Bell Hellicoters. El a fost imediat destituit din func?ie. Între timp, i-am urm?rtit adeseori noul discurs, care este unul aliniat politicii mondialiste actuale. Corect ?i democratic ar fi fost ca toate cerin?ele N.A.T.O. ?i U.E. s? fie puse în fa?a statelor, dup? care s? se ia deciziile privitoare la aderare, în cuno?tin?? de cauz?. Este cert c? dac? cerin?ele care s-au impus României ar fi fost cunoscute de opinia public?, opozi?ia fa?? de procesul de aderare ?i de integrare în N.A.T.O. ?i în U.E. ar fi fost puternic?. Românii nu au ?tiut nimic despre faptul c? în cadrul N.A.T.O. conducerea serviciilor secrete ?i a armatei se face de la Washington. Numirile se fac sub controlul consilierilor americani care au cuvântul decisiv. Pre?edintele este pus formal s? semneze ni?te decrete de numire. Ori, dup? cum se cunoa?te, indiferent cine este la putere, conduc serviciile. Pân? ?i ?eful statului trebuie s? fie exponent al serviciilor secrete. Cele mai importante decizii care privesc sistemul de ap?rare, siguran?? na?ional? ?i ordine public?, ca ?i politica extern?, se iau la Washington.

Comandantul militar ?i ?eful Comunit??ii de Informa?ii ai N.A.T.O. sunt americani, iar sistemul este unul de comand? ?i de subordonare ierarhic?. Românii nu au ?tiut nimic despre faptul c? pentru a adera la Uniunea European?, guvernul de la Bucure?ti a trebuit s? se angajeze c? î?i va reduce suprafa?a agricol? cu o treime. De aici, pe nesim?ite ?i aparent greu de explicat, s-a ajuns ca în România 8 milioane de hectare de terenuri agricole s? fie nelucrate. Apoi României i s-a cerut s? satisfac? interese ale altor europeni, pe spatele românilor. La începutul anilor 2000, curentul anti-european s-a dezvoltat mult în Austria. Partidul de dreapta, intitulat Alian?a pentru viitorul Austriei, înfiin?at în 2005, condus de remarcabilul om politic Jörk Heider, a con?tientizat opinia public? despre dezavantajele apartenen?ei ??rii la U.E. ?i a propus un referendum privitor la ie?irea Austriei din Uniune. Acest lucru a îngrijorat peste m?sur? diriguitorii Europei ?i ai Lumii. Austria trebuia s? fie recompensat? pentru apartenen?a la U.E. ?i s? fie convins? s? r?mân? în Uniune. României i s-a cerut s? dea unor societ??i austriece Petrom-ul, cea mai important? societate din ?ar?, care contribuise anterior la bugetul ??rii cu 40% pe an, Banca Comercial?, cea mai puternic? banc? a ??rii, Banca Agricol? ?i altele. Privatizarea Petrom-ului a inclus ?i exploatarea de c?tre austrieci a z?c?mintelor de petrol ale ??rii, o bog??ie mare, de care depinde ?i securitatea na?ional? a României. Astfel, Austria a fost convins? c? în U.E. nu este chiar atât de r?u. Haider a fost spionat deMossad, serviciul secret israelian. Agentul Mossad ?i fost membru al partidulkui lui Haider, chiar secretar general al acestui partid, Petre Sichrovscky, a prezentat informa?ii despre leg?turile pe care Haider le-a avut cu conduc?tori proeminen?i din Lumea arab?, între care ?i cu Saddam Hussein, pe care l-a vizitat în 2002 la Bagdad. Jörk Heider a ajuns o ?int? a marilor servicii secrete ale Lumii, un adev?rat inamic public. El a murit într-un accident. Moartea lui este foarte controversat?, iar partidul de dreapta a fost ulterior ponderat, controlat, supravegheat de atotputernicele servicii care urmeaz? linia politic? impus? de mai marii Lumii. În largi cercuri austriece exist? convingerea, pentru care noi nu de?inem probe, c? Jörk Heider a fost asasinat.

Uniunea European? a fost deosebit de tentant? pentru români prin fondurile europene pe care le ofer?. Teoretic, s-a vorbit despre posibilitatea acces?rii a zeci de miliarde de euro. Românii se ?i vedeau cu ?ara îmbog??it? ?i dezvoltat? la cele mai înalte nivele pe banii altora. Pentru asta, România nu trebuia decât s?-?i înstr?ineze b?ncile, societ??ile de asigur?ri, marile companii, s? permit? str?inilor s? achizi?ioneze terenuri agricole, s? accepte exportul masei lemnoase, s?-?i dea resursele naturale, s? înl?ture orice m?suri de protec?ie a pie?ei interne ?i a produc?torilor români etc. Toate acestea au fost acceptate, f?r? re?inere ?i f?r? vreo suspiciune, cu gândul la zecile de miliarde de euro care urmau s? curg? pe str?zile satelor ?i ora?elor din România. O nou? himer? ap?rea în ochii înce?o?a?i ai românilor. Iat? c?, dup? 5 ani de la aderare, începem s? vedem realitatea: România contribuie anual cu aproximativ 1,4 miliarde de euro la bugetul comunitar ?i a absorbit doar câteva procente din fondurile teoretic accesibile. Maximul absorbit într-un an a fost cu aproximativ 100 de milioane de euro mai pu?in decât contribu?ia anual? a României la bugetul Uniunii. Deci, absorbim mai pu?in decât cotiz?m. Sistemul de accesare a fondurilor, modul în care sunt „negociate" (de fapt, impuse) m?surile pentru care se aloc? fonduri europene, conduce la aceast? controlat? alocare de fonduri mai mici decât cotiza?ia anual? a României. Desigur, U.E., împreun? cu unii dintre guvernan?ii de la Bucure?ti, dau vina pe necunoa?terea modului de accesare a fondurilor, pe neîncadrarea în rigorile cerin?elor proiectelor etc., ceea ce pentru mul?i români se în?elege c? am fi prea pro?ti, prea înapoia?i, ca s? acces?m ni?te fonduri atât de nobile.

Pe m?sur? ce a evoluat procesul de lichidare ?i de înstr?inare a economiei române?ti de stat, s-a cedat tot mai mult? suveranitate. Parteneriatul între egali promovat în etapa în care Uniunea European? includea doar state din vestul continentului, a fost transformat într-un sistem piramidal de decizie ?i de promovare a intereselor. În cadrul acestei piramide, numit? Casa Europei, care are în linia întâi Germania ?i Fran?a, în linia a doua Marea Britanie, Spania ?i Italia, apoi Olanda, Belgia etc., România ?i Bulgaria sunt ultimele din toate punctele de vedere, mai ales: ultimele la promovarea propriilor interese. Ele sunt subsolul (pivni?a) Casei Europei... Diriguitorii României au printre obiective ?i pe acela de a se îngriji ca în ?ar? s? nu se ridice nici un Jörk Heider.

- va urma -

Grafica - Ion M?ld?rescu
footer