Revista Art-emis
Pink Embassy PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 19 August 2012 00:03
Ion Coja - Vin americanii, Pink, EmbassyAdic? Ambasada Roz, a?a ajunsese s? fie poreclit?, par les connaisseurs, Ambasada Statelor Unite din România. Mai pe române?te spus, Ambasada homosexualilor. Asta pe vremea când la Bucure?ti ambasador al Statelor Unite ajunsese unul, Michael Guest. Ne-am tot crucit noi, românii, homofobi - parc? a?a se zice -, homofobi cum ne-a l?sat bunul Dumnezeu. Un homosexual declarat, fudul de bete?ugul s?u, pe care nu se sfia s?-l afi?eze cu ostenta?ia unui buliba?? care-?i pune pe el toate lan?urile de aur pe care le poate duce. Cu un astfel de individ ne-am pomenit la Bucure?ti ca ambasador al Americii, desemnat de Bill Clinton. Îi a?teptam pe americani de o ve?nicie s? vin? s? ne înve?e democra?ia ?i toate libert??ile l?sate Omului, iar americanii ni-l trimiteau pe acest ciudat, pe aceast? curiozitate a naturii. Mai deplorabil? reprezentare a Statelor Unite nici c? se putea imagina!

Ceea ce nu în?eleg nu admit, spun unii. Nu e cazul meu. Ceea ce nu în?eleg, asupra a ceea ce nu în?eleg, eu tac. Nu scot o vorb?. Cazul homosexualilor, de pild?. Dac? nu reu?esc s? le în?eleg ciudata aplecare, în schimb în?eleg ?i nu pot accepta prozelitismul homosexual, care denot? inten?ia de a produce anumite efecte asupra celorlal?i, în sânul societ??ii care te-a acceptat. Inten?ia de a propaga un comportament deviant de la normalitate. A?a ceva nu este de acceptat! Prozelitismul este ceva de prost gust în general vorbind, oricum, dar mai ales atunci când îl practici într-un mediu în care e?ti musafir, ba chiar musafir nepoftit, nedorit. Aceast? regul?, c?ci regul? este, nu am inventat-o eu. Este o regul? pe care o respect? ?i o aplic? chiar ?i cei care din acest neica nimeni au f?cut ambasador american, adic? Departamentul de Stat, celebrul! Curând dup? instalarea lui Michael Guest la Bucure?ti au început s? ajung? la înaltul for american informa?ii tot mai detaliate despre prozelitismul de?ucheat practicat de ambasador. Informa?ii înso?ite de fotografii de la orgiile organizate la re?edin?a domnului ambasador. Am v?zut ?i eu câteva poze ?i filme de-astea, absolut cutremur?toare. Dezgust?toare pân? la mil? ?i compasiune pentru actori. Iar majoritatea actorilor erau tineri români, unii minori chiar, pentru a c?ror racolare la Pink Embassy se organizase o adev?rat? re?ea de proxene?i, bine pl?tit?.

De unde ?tiu eu toate astea? De la ancheta declan?at? la Departamentul de Stat al Statelor Unite. Aceast? anchet? a ?inut seama ?i de opinia unor cet??eni români pe care i-a considerat reprezentativi pentru societatea româneasc?. Pe o list? destul de lung?, al?turi de mine mi-aduc aminte c? au mai figurat opiniile ?i semn?turile lui Aurel ?eitan ?i Matei Boil?. Alte nume, ale unor persoane în via??, nu-mi îng?dui s? mai dau. Prezen?a mea pe lista respectiv? se datora, probabil, faptului c? protestasem public atunci când ne-am pomenit c? Washingtonul ne pricopse?te cu a?a ambasador. Ca om ?i ca român m? sim?isem jignit, desconsiderat ?i ultragiat de venirea lui Michael Guest la Bucure?ti.

Din discu?ia cu trimisul Departamentului de Stat am aflat îns? c? guvernul american trimisese la Bucure?ti o list? cu câ?iva, vreo trei, posibili ambasadori ai SUA, dintre care s? alegem noi ambasadorul! Iar cineva din fruntea guvernului român, spre mirarea Departamentului de Stat, l-a ales s? vin? la Bucure?ti pe Michael Guest! Deci bietul Michael nu fusese un musafir chiar a?a de ne-dorit la Bucure?ti, cum îl considerasem eu. Se g?sise printre noi nevrednicul care s?-l plac? pe Michael ca ambasador al Americii la Bucure?ti. Pe scurt: ancheta Departamentului de Stat s-a încheiat cu demiterea din func?ie a lui Michael Guest, care nu a apucat s?-?i duc? pân? la cap?t mandatul s?u de ambasador exhibi?ionist. O demitere mai discret?, dar demitere, pe care mass-media româneasc? a trecut-o sub t?cere.

Uitasem de individul care poart? numele Michael Guest. Iat? îns? c? individul nu a uitat de noi ?i a intervenit zilele trecute în disputa legat? de demiterea pre?edintelui suspendat, ceea ce ne oblig? s? ne aducem ?i noi aminte de ipochimen ?i de cât r?u a f?cut nu numai Statelor Unite, dar ?i multor români ?i, în general, României. O bun? parte din acest r?u este probabil secret de stat ?i nu vom ?ti niciodat? pre?ul integral al acestui ambasadorlâc jalnic ?i penibil. Mult a mai pierdut prestigiul american de pe urma acestui nefericit individ!

Cu asemenea ap?r?tor, e de sperat s? piard? ?i pre?edintele suspendat. Eram îngrijorat de sprijinul tot mai vizibil, mai jenant ?i mai inacceptabil pe care ambasada S.U.A. ?i unele autorit??i americane îl arat? fa?? de individul cel mai odios din via?a noastr? politic? din ultimii doisprezece ani. Demis pentru incompeten?? de colegii s?i, în ianuarie 1990, pre?edintele suspendat a revenit imediat la suprafa?? cu sprijinul unor entit??i oculte, nici pân? azi identificate f?r? niciun dubiu. Bâjbâim atunci când încerc?m s? în?elegem pe cine trebuie s? punem la stâlpul infamiei, vinovat pentru o ascensiune atât de nemeritat?. Oare la Departamentul de Stat nu se ?tie cât de „pu?c?riabil" este pre?edintele suspendat, ?i asta nu de ieri, de azi, ci chiar de dinainte de 1990?!

Eforturile unor politicieni de la Bruxelles ?i Washington, împinse pân? dincolo de orice limit? a decen?ei politice ?i diplomatice, sunt eforturi de a sus?ine un cadavru politic intrat în descopunere. Un hoit! Ne-au derutat total aceste eforturi americane! Ce s? în?eleg eu c? mai r?mâne din Occidentul de la care am sperat atâtea, dac? Occidentul î?i pune obrazul pentru un neobr?zat pe care, în chipul cel mai democratic, electoratul român l-a declarat demis?! Cum s? nu te apuce disperarea c? nici m?car în Statele Unite nu mai putem s? ne punem n?dejdea noastr? de mai bine, atât de omeneasc??! La cine s? mai n?d?jduim dac? la America nu se mai poate? Noroc cu neispr?vitul de Michael! Perversa hahaler? s-a f?cut hârtia de turnesol de care aveam nevoie. M-a f?cut s? pricep: Occidentul trebuie privit ?i luat numai ?i numai a?a cum este! ?i a?a cum este normal s? fie o lume atât de vast?! Trebuie prizat în toat? complexitatea sa, în toat? lipsa sa de omogenitate ?i consecven??! Am gre?it, naivi ?i genero?i, imaginându-ne înainte de 1990 o Americ? ?i un Occident idealizate, sedii statornice ale valorilor la care ?ineam noi cel mai mult! Iar dup? 1990 decep?ia noastr? a crescut zi de zi, ceas de ceas...

Nu trebuie s? ne dezguste prea mult alde Philip Gordon ori Michael Guest, a?a cum nici un George Patton sau J.F.K. nu trebuie f?cu?i prototipul americanului. Homo americanus, la fel ca ?i homo sovieticus, este mai i-real decât orice alt prototip uman din istorie, a?a c? n-am s? fac dintr-un ambasador demis al Statelor Unite un reprezentant al poporului american, la fel cum nu fac nici din pre?edintele demis al României un reprezentant al românilor! Amândoi, îmi vine s? zic, sunt ni?te accidente ale naturii! Dar gre?esc, c?ci sunt ?i ei reprezentativi, chiar foarte reprezentativi, pentru realitatea care azi, se pare, este predominant?, este cea mai impozant? realitate: realitatea R?ului! Omni-prezen?a R?ului, inclusiv ?i îndeosebi în structurile politice superioare, a?a zis înalte, oricât de josnic? ar fi f?ptura celor care func?ioneaz? în interiorul acestor structuri, ca ambasadori, ca mini?tri, ca pre?edin?i! Omniprezen?a R?ului, pentru care depun dovad? numi?ii Guest ?i B?sescu, Barroso ?i Gordon. ?i dracu' îi mai ?tie pe to?i câ?i or mai fi fiind, pe toate meridianele minunatei noastre planete.
Cât ai s?-i mai rabzi, Doamne?!

Aranjament grafic - Ion M?ld?rescu
footer