Revista Art-emis
Ne puteam opri pe Nistru? (3) PDF Imprimare Email
Cristian Negrea   
Sâmbătă, 11 August 2012 14:38
Dincolo de NistruCauze militare

Unul dintre argumentele forte ale celor ce sus?in c? ne puteam opri pe Nistru este faptul c? nu ni s-a cerut de c?tre Hitler s? continu?m. Dar Hitler a cerut cuiva în mod expres s? continue? În 1941 era atât de puternic pe pozi?ie c? nu trebuia s? cear?. Ac?iona doar dac? nu o f?ceai, ca ?i în cazul Iugoslaviei.

Un alt argument este cel referitor la faptul c? armata român? nu era preg?tit? pentru un astfel de r?zboi. Dar cine era preg?tit de un astfel de r?zboi? Cine ar fi crezut c? r?zboiul va mai dura înc? patru ani? La fel, cine a crezut în 1914 c? r?zboiul va dura patru ani, când to?i erau convin?i c? se va termina pân? de Cr?ciun? Dar odat? ce intri în lupt?, nu ?ti când ie?i, toate planurile ideale pe hârtie se risipesc în cea?a luptei. Dar cine era preg?tit? pentru un astfel de r?zboi? Anglia, a c?rei paz? de coast? era înarmat? în 1940 cu bâte? ?i trupele de recru?i care f?ceau instruc?ie cu cozi de m?tur?, fiind o pu?c? la fiecare pluton? Germania, cea mai preg?tit?, care a atacat Rusia pe un front de 2.900 de kilometri cu 3.500 de tancuri? Adic? ceva mai mult de un tanc pe kilometru? Adev?rul e c? nimeni nu era preg?tit pentru un asemenea r?zboi, dar în 1941 nu se b?nuia c? va fi un asemenea r?zboi!

Mai mult, cine a f?cut ca România s? nu fie preg?tit? de r?zboi, când toate semnele erau clare de ani de zile c? ne îndrept?m spre o confruntare? Nimeni nu ?i-a ascuns inten?iile, ba dimpotriv?, le-a f?cut publice ?i le-a sus?inut continuu. Ungaria nu ascundea c? dore?te recuperarea inclusiv prin for?? a Ardealului, ci chiar o spunea r?spicat. Hitler ?i-a publicat inten?iile în Mein Kampf. Stalin sus?inea la fiecare luare de cuvânt necesitatea izbucnirii revolu?iei proletare globale ?i sublinia datoria Uniunii sovietice de a ajuta proletariatul s? scuture jugul burghez, chiar prin for?a armelor. Mai mult, ne-a atacat continuu, a încercat fel de fel de revolu?ii pe teritoriul nostru cum a fost cea de la Tatar Bunar în 1924[1]. A cui e vina c? liderii no?tri au stat cu capul între urechi ?i ?i-au v?zut de ciorov?iala lor politic? intern? ?i meschin? (ca ?i ast?zi, de altfel) f?cându-l pe Iorga s? vorbeasc? de „hâra noastr? politic? care ne face de râs la toate neamurile"? Ce putea face Antonescu într-un singur an ca s? îndrepte gre?elile ?i indolen?a a dou?zeci de ani? A f?cut cât a putut, a reorganizat armata ?i a cump?rat armament, atât cât a reu?it. Dar când vine momentul, nu te întreab? dac? e?ti preg?tit sau nu. El vine ?i atât. Ce ar fi trebuit s? facem, s? le spunem sovieticilor în iunie 1940 s? mai amâne ultimatumul pân? vom fi preg?ti?i? Sau lui Hitler s? amâne atacul pân? vom fi preg?ti?i? Sau s? le spunem germanilor merge?i voi mai înainte, c? venim ?i noi mai târziu, dup? ce ne vom preg?ti pu?in? Este problema ta dac? ai pierdut vremea f?r? rost. Chiar ?i pildele Mântuitorului sunt clare în acest sens: lucra?i c? va veni seara ?i nu ve?i mai putea lucra. Ce-am f?cut 20 de ani? Aceea?i întrebare se poate pune ?i pentru ziua de azi, dac? mâine vom fi implica?i într-un conflict f?r? avioane de lupt? moderne, de exemplu.

Un alt argument tâmpit care ar justifica în mintea unora c? ne puteam opri pe Nistru este faptul c? Hitler nu punea nicio baz? pe trupele române, c? le considera slabe. Chiar ?i o revist? prestigioas? de istorie a dat declara?ia lui Hitler de dinainte de începerea r?zboiului, conform c?reia trupele române nu prezint? încredere. Era p?rerea lui preconceput?, dar aceea?i revist? uit? s? spun? de declara?ia lui Hitler dup? ce România a intrat în r?zboi, la 12 august 1941, c?tre ambasadorul spaniol, Espinoza de los Monteros: „trupele române, alia?ii no?tri, sunt absolut eminente". Mai devreme, la 29 iunie, îi mul?umea în scris lui Antonescu pentru „viteaza atitudine ?i activitatea desf??urat? de Armata Român?".

Vre?i ?i altele, de la ofi?erii ?i generalii germani hâr?i?i în lupte, cei mai capabili s? judece comportamentul ?i combativitatea unor lupt?tori? Spicuiesc doar câteva:
- Mare?alul Erich von Manstein, comandantul frontului de sud, poate cel mai capabil general german din al doilea r?zboi mondial, în memoriile sale: „de cele mai multe ori, românii s-au b?tut cu mult curaj".
- Generalul von Salmuth, comandantul corpului 30 armat? german, în scris c?tre brigada 6 cavalerie român?: „... (aceasta) posed? nu numai spiritul viu al cavaleristului, ci ?i voin?a dârz? de a lupta".
- Generalii Hansen ?i Kortzfleisch c?tre Divizia 1 blindat? român?, al?turi de care eliberaser? Chi?in?ul, le transmitea mul?umirile c?lduroase ?i deosebita recuno?tin??. Sunt doar câteva declara?ii despre eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei de nord, dar mai sunt multe altele, ulterioare, pe care nu am cum s? le cuprind aici. totu?i, dau declara?ia generalului Hans Spiedel, dup? r?zboi ajuns comandant al for?elor terestre N.A.T.O. din Europa Central?. Întrebat de ziaristul american Cyrus Sulzberger: Care au fost cele mai bune trupe ale Axei în afar? de germani? Finlandezii, croa?ii, ungurii? el a r?spuns simplu ?i clar: „Niciunul dintre ace?tia. Românii au fost. Da?i-le ?efi buni ?i nu ve?i g?si trupe mai bune." Mai trebuie ceva demonstrat?

Crede?i c? germanii ar fi renun?at u?or la contribu?ia unor astfel de solda?i? C? ar fi renun?at pur ?i simplu la for?a principal?, de baz?, de la sudul Grupului de Armate Sud? C? ar fi scos trupe ca s? asedieze Odesa în locul românilor, Odesa fiind singurul ora? mare cucerit de un aliat al germanilor f?r? concursul acestora (e drept, cu grele pierderi)? ?i noi am recunoscut contribu?ia germanilor la eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei, poate cel mai limpede prin prisma declara?iei generalului Petre Dumitrescu: „F?r? ei nu am fi putut face reîntregirea neamului", lucru evident. ?i atunci noi, cu sacii în c?ru??, puteam spune c? pentru noi pân? aici am avut treab??
Urm?toarele considerente ?in tot de natura militar? a cauzelor pentru care nu ne puteam opri pe Nistru, dar le-a? numi mai degrab? cauze strategice.

Cauze strategice

În toat? istoria militar?, din antichitate pân? ast?zi, exist? ni?te principii universal valabile, de la Sun Tzu pân? la David Petraeus. Unul dintre ele este cel referitor la urm?rirea adversarului. Într-un r?zboi, într-o lupt?, la care se ajunge la o b?t?lie deschis? între doi adversari, pân? la urm? unul Stepa calmuc?va ceda. Dar depinde ?i cum o face. Dac? se retrage ordonat spre o nou? pozi?ie pentru a încerca o nou? rezisten??, respectiv o nou? b?t?lie, ajungem în situa?ia unei victorii tactice de moment din partea celuilalt nu cu o victorie decisiv?. Dar dac? unul dintre adversari o rupe la fug? dezorganizat înseamn? c? este înfrânt. Dar victoria celuilalt nu este deplin?, dac? acesta nu îl urm?re?te. Urm?rirea este un principiu de baz? din mai multe motive. Ciocnirea, b?t?lia propriu-zis?, în cazul unor adversari apropia?i ca ?i num?r, dot?ri ?i poten?ial, rezult? într-un num?r relativ apropiat de pierderi. Cedarea terenului poate avea efect pentru moral ?i unele câ?tiguri tactice de moment, dar dac? adversarul nu este urm?rit, victoria nu are cum s? fie total?. Cele mai mari pierderi pentru un oponent nu vin în cursul b?t?liei propriu-zise, ci în momentul urm?ririi, atunci când nu are cum s? fac? fa?? cu for?e de ripost?, din moment ce mare parte a trupelor fug panicate. Dac? nu au rezistat în cursul b?t?liei, nu au cum s? reziste în cursul fugii dezorganizate, dac? sunt urm?rite de trupele victorioase. În timpul urm?ririi sunt dezorganizate marile armate, atunci sunt cele mai mari pierderi pentru cei urm?ri?i care nu au cum s? ini?ieze o rezisten?? valabil?, atunci se iau cei mai mul?i prizonieri lipsindu-i pe adversari de posibilitatea unei reveniri. Urm?rirea este de cele mai multe ori cheia victoriei depline pentru unii ?i poarta dezastrului pentru al?ii.

C? tot vorbeam de Napoleon, înainte de Waterloo l-a b?tut pe Brucher. 8.000 de prusaci mor?i. Pentru a-l scoate definitiv din lupt?, l-a trimis pe Grouchy s?-l urm?reasc? cu 30.000 de francezi, el urmând s? se ocupe de Wellington la Waterloo. Problema este c? Grouchy nu numai c? nu l-a g?sit pe Brucher, dar nici nu l-a împiedicat s? ajung? la Waterloo în momentul esen?ial, în timp ce Grouchy nu a mai ajuns niciodat? la Waterloo. Napoleon a pierdut pe mâna lui Grouchy, iar dac? ?i acesta ajungea pe câmpul de lupt?, poate alta ar fi fost soarta b?t?liei.

Urm?rirea este esen?ial? în des?vâr?irea victoriei pe câmpul de lupt?. Nu este de ajuns s? învingi adversarul ci trebuie s?-l urm?re?ti ca s?-l sco?i total din lupt?, ca s? nu te treze?ti mâine luptând din nou cu el. To?i marii generali ?i comandan?i au respectat cu sfin?enie acest principiu de baz? al strategiei militare. Iar noi puteam înc?lca acest principiu de baz? refuzând s?-i urm?rim ?i captur?m pe sovieticii care se retr?geau în debandad?? Dac? i-am fi l?sat, mâine ne trezeam luptând cu aceia?i în prima linie, cum am mai p??it-o ?i alt? dat?.

Al?i „anali?ti" au spus c? nu trebuia s? trecem Nistrul deoarece noi nu am dus niciodat? r?zboi în afara grani?elor noastre, am dus doar r?zboaie de ap?rare a teritoriului nostru. Alt? prostie ce denot? o necunoa?tere total? nu numai a strategiei militare, ci ?i a istoriei noastre. Iar ace?tia care sus?in astfel de inep?ii se vede c? nu cunosc lucruri elementare, cum ar fi diferen?a dintre un r?zboi de agresiune ?i unul preventiv. Un r?zboi de agresiune este unul în care î?i ataci vecinul deoarece vrei ceva de la el, pur ?i simplu, fie c? e vorba de teritoriu, influen?? sau avantaje economice sau de alt? natur?. Dar un r?zboi preventiv este acela în care î?i ataci adversarul când e?ti sigur c? el vrea s? te atace, ataci înainte de a ataca el. Exemplele sunt enorm de multe în istorie, inclusiv în istoria noastr?. Românii au dus multe r?zboaie în afara teritoriului na?ional, r?zboaie preventive de ap?rare.

Dacii îi atac? pe romani peste Dun?re în iarna dintre anii 86 ?i 87, ?tiind c? vor fi ataca?i de ace?tia oricum. Mihai Viteazu devasteaz? ?i trece prin foc ?i sabie sudul Dun?rii în 1583. Mai departe, în timpurile moderne, independen?a ne-am câ?tigat-o la Plevna în r?zboiul din anii 1877-1878 dincolo de Dun?re, nu pe teritoriul na?ional. În 1913 am intrat din nou în Bulgaria pentru a pacifica regiunea dobândind rolul de lider regional, pacea încheindu-se la Bucure?ti. În 1919 am eliminat pericolul bol?evic maghiar ocupând Budapesta prin lupt? la 4 august 1919. Tot în 1919 am trecut Nistrul ocupând Tiraspolul ?i alte regiuni pentru a asigura flancul stâng al diviziilor franceze ?i grece?ti ce se retr?geau din Odesa sub presiunea bol?evicilor ru?i. Iar acum ar fi trebuit s? ezit?m s? trecem Nistrul?
Scopul unui r?zboi este distrugerea adversarului. Nu numai s? îl învingi, ci s? îl distrugi. Urm?rirea, despre care vorbeam, este un mijloc, un corolar. Iar distrugerea adversarului implic? ?i urm?rirea lui, de cele mai multe ori dincolo de grani?ele tale. Dac? nu o faci, pl?te?ti un pre? greu mai târziu, a?a cum am f?cut-o noi în 1919. Nu i-am urm?rit pe unguri peste Tisa în aprilie 1919, au revenit ?i ne-au atacat în iulie. Alte pierderi, alte victime care ar fi putut fi evitate. Au trecut Tisa pe trei coloane ?i ne-am luptat în defensiv?, apoi am contraatacat respingându-i din nou peste Tisa.[2] Au fost voci în Antanta care ne-au cerut ?i atunci s? ne oprim pe Tisa. De ce, ca s? fim ataca?i din nou odat? ce ungurii se regrupau? Regele Ferdinand a procedat corect trecând Tisa în urm?rirea adversarului pân? la ocuparea Budapestei.[3]

Exemple mai recente. În 1991, coali?ia interna?ional? l-a alungat pe Saddam Hussein din Kuweit, dar nu l-a urm?rit ?i nu l-a deposedat de putere (de?i interesele erau fundamental diferite).A r?mas o amenin?are în ciuda bombardamentelor din 1998 sau a zonelor de interdic?ie aerian?. A fost înl?turat abia în 2003. În 2008, ru?ii i-au alungat pe georgieni doar pân? la grani?a Osetiei de Sud? Nu, au trecut pe urmele lor pe teritoriul georgian.

Noi, românii, nu era normal ?i logic s?-i urm?rim pe sovietici dincolo de Nistru pân? la distrugerea lor, lucru cât se poate de firesc ?i posibil în 1941? Dac? nu o f?ceam, sovieticii s-ar fi regrupat ?i ne-ar fi atacat din nou pe linia Nistrului, de data asta mult mai puternic. O zical? militar? spune c? atunci când intri într-un r?zboi, trebuie s? ai stomacul s?-l duci pân? la cap?t. Noi am fost sili?i s? intr?m în r?zboi, ?i a trebuit s?-l ducem pân? la cap?t. L-au dus pân? la cap?t sutele de mii de solda?i români mor?i, r?ni?i, mutila?i, disp?ru?i, prizonieri cu anii prin gulagurile ruse?ti. Ei au luptat ?i ?i-au f?cut datoria, au luptat cu armele cu care ?ara lor i-a înzestrat, ?i nu ei sunt vinova?i pentru modul în care s-au încheiat ostilit??ile. Responsabilit??ile trebuie c?utate la cei care timp de dou?zeci de ani nu s-au preocupat de problema esen?ial? a ??rii, ap?rarea. Au preferat s? se certe pentru guvernare ?i s? risipeasc? aiurea fondurile destinate cump?r?rii de armament. Iar apoi s? vin? „anali?tii", s? arunce întreaga vin? în cârca lui Antonescu c? nu s-a oprit pe Nistru mi se pare culmea ipocriziei. Mai ales c? prea seam?n? situa?ia de atunci cu cea de ast?zi, politicienii se ceart? ?i dot?rile armatei se tot amân?. Doamne fere?te de un r?zboi, dar în acest caz pot fi ar?ta?i cu degetul to?i cei vinova?i de amânarea repetat? a moderniz?rii armatei, timp de peste dou?zeci de ani.
------------------------------------------------------
[1] Lupte antibol?evice dup? Unire
[2] R?zboiul româno-ungar de la 1919 (III) De la Tisa la Budapesta
[3] Ocuparea Budapestei (I) footer