Revista Art-emis
Viitorul îi va face, cu siguranţă, dreptate Mareşalului PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.Ş.R.   
Sâmbătă, 04 August 2012 21:09
Marealul Ion Antonescu, Crucea comemorativă WW2, Parlamentul României
Discurs rostit în plenul Camerei Deputaţilor
la 21 mai 1996

Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Vin în faţa domniilor voastre în legătură cu o comemorare.

La 1 iunie 1946, în urma unui proces cu verdict comandat de la Moscova, mareşalul Ion Antonescu a fost împuşcat. Motivele principale invocate de tribunalul poporului, prin actul de acuzare au fost:
- instaurarea unui regim de dictatură anticomunist;
- subordonarea ţării către Germania hitleristă;
- războiul contra U.R.S.S.

Să luăm pe rând toate aceste motive invocate:

- Într-adevăr, Ion Antonescu a condus un regim de dictatură personală, dar care a fost impus de evoluţia generală din Europa şi a fost impus ca singură metodă de salvare a ţării. A fost un regim anticomunist, pentru că majoritatea comuniştilor români au trădat România şi au sprijinit cotropirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către U.R.S.S. Dictatura a fost împotriva trădătorilor de ţară, nu împotriva poporului român.

- Într-adevăr, Ion Antonescu a fost constrâns de aceeaşi situaţie internaţională, de izolare deplină a României să accepte alianţa cu Germania. Cu toată această alianţă, a reuşit să menţină statul român independent, viabil şi o economie viabilă.

- Cea mai mare acuzaţie a fost războiul contra U.R.S.S. Ion Antonescu şi-a asumat întreaga răspundere pentru acest război. Iată ce spunea la proces, în 1947: „Am făcut războiul contra U.R.S.S.-ului, fiindcă mi-au impus-o onoarea poporului românesc şi imperativele sacre ale ţarii noastre".
Războiul contra U.R.S.S. s-a dus pentru recâştigarea teritoriilor româneşti ale Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

Aşadar, Mareşalul a fost condamnat la moarte pentru că a luptat împotriva comuniştilor trădători de ţară şi pentru că a luptat pentru reîntregirea României. De aceea, condamnate de istorie sunt tocmai acele forţe care au impus judecarea nedreaptă din 1946. Reprezentanţii acelor forţe, metamorfozaţi astăzi din comuniştii de ieri în democraţi, sunt cei care împiedică anularea sentinţei samavolnice. Am cerut chiar de la această tribună de patru ori Procuraturii Generale recurs în anulare în cazul procesului lui Ion Antonescu şi mereu mi s-a răspuns că se cercetează cazul; ultima dată în martie 1994. Indiferent însă de ce face şi de cine ascultă Procuratura Generală, Ion Antonescu este şi va rămâne mereu în inima poporului român care îi poartă recunoştinţa datorată unui adevărat erou naţional.

În 1994, Parlamentul României a făcut un act de dreptate: i-a decorat pe toţi veteranii armatei române din Al Doilea Război Mondial, chiar domniile voastre aţi aprobat această lege. Deci s-a recunoscut că au fost nişte eroi şi au luptat pentru o cauză dreaptă. În acelaşi timp, asupra comandantului suprem - de facto - al acestor veterani se menţine eticheta de criminal de război. Este nu doar ilogic, ci este mai ales de neadmis. Viitorul va face însă, cu siguranţă, dreptate Mareşalului.

Grafica - Ion Măldărescu
footer