Revista Art-emis
Pamfil ?eicaru, un condei de geniu (1) PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Sùmbătă, 04 August 2012 20:21

Pamfil ?eicaru

Pamfil ?eicaru - Un condei de geniu, strivit între dou? date
23 august 1944 - 23 august 1977

Gra?iat în secret de Nicolae Ceau?escu în 1966, celebrul gazetar vine incognito, înso?it de ofi?eri DIE, în perioada 20-28 august 1977 la Bucure?ti. Pamfil ?eicaru are în Arhiva Consiliului Na?ional pentru Studierea Arhivelor Securit??ii (C.N.S.A.S.) mai multe dosare conexe, de problem?, dosarul deschis de Siguran??, dar ?i cel penal. Cel mai interesant, din punctul nostru de vedere, este dosarul personal, predat C.N.S.A.S. de Serviciul de Informa?ii Externe (S.I.E.) ?i care are nu mai pu?in de ?ase volume, cu un total de 2083 de pagini! Evident nu avem spa?iul necesar pentru o cercetare in extenso, ci doar posibilitatea de a l?muri câteva aspecte r?mase pân? acum înv?luite în mister: gra?ierea lui ?eicaru la solicitarea lui Nicolae Ceau?escu ?i vizita incognito pe care acesta o realizeaz? la invita?ia ?i sub protec?ia Departamentului de Informa?ii Externe (D.I.E.) la Bucure?ti, în august 1977. Ca o ironie a sor?ii trebuie spus c? via?a lui Pamfil ?eicaru se învârte fatidic în jurul unei date: 23 august. P?r?se?te România în 1944 cu câteva zile înainte de 23 august - act pe care l-a atacat pe tot parcursul vie?ii - ?i î?i încheie cariera urm?rind pe viu manifest?rile consacrate aceluia?i 23 august, pe viu, la Bucure?ti în 1977. Un condei de geniu, strivit între dou? date : 23 august 1944 - 23 august 1977!

Câteva l?muriri biografice

A scrie despre Pamfil ?eicaru-jurnalist, eseist, memorialist, prozator (n?scut la 6/18 apr. [19 aprilie, în coresponden?a lui P. ?.].1894, Buz?u – decedat la 21 oct. 1980, Dachau, R. F Germania) chiar la mai bine de trei decenii de la dispari?ia sa, r?mâne o provocare. Atacat ca nimeni altul în perioada interbelic?: „omul cu o mie de fe?e", „?acalul", „?antajul ?i etajul", „cea mai odioas? întruchipare a gazetarului necinstit, versatil, afacerist, adev?rat rechin al presei", Pamfil ?eicaru r?mâne din punctul nostru de vedere cel mai important gazetar al României Mari. Dup? cum noteaz? ?i Mihai Pelin: „Activitatea sa publicistic? nu a fost dintre cea mai comod? pentru autorit??i. În diverse arhive, civile ?i militare, exist? numeroase articole care i-au fost cenzurate, mai ales în timpul campaniei dinspre R?s?rit. În aprilie 1939 a fost singurul ziarist român care a prezis c? faimoasele garan?ii franco-britaniceaveau s? se dovedeasc? f?r? valoare. Figureaz? la loc de cinste în istoria înc? nescris? a presei române polemica pe care a purtat-o în paginile „Curentului" cu comentatorul britanic Wicham Steed, care, prin interven?iile sale în emisiunile postului de radio BBC, inducea în eroare opinia public? româneasc? asupra ra?iunii particip?rii României la un r?zboi pe care ?i-l dorise"[1]. M?car postum, trebuie s?-i recunoa?tem meritele. Lucid ?i rece într-un secol care parc? o luase razna, ?eicaru a ?tiut ?i a sim?it evenimentele care se derulau sub ochii lui. Pân? ?i detractorii ar trebui s? admit? c? predic?iile ?i sentin?ele sale au fost confirmate de cursul postbelic al evenimentelor. În privin?a activit??ii jurnalistice semnal?m lucrarea „Istoria presei" de Pamfil ?eicaru, Editura Paralela 45, edi?ie îngrijit? ?i prefa?at? de poetul ?i publicistul George Stanca[2] .

Minciunile continu? ?i dup? plecare

Pamfil ?eicaru p?r?se?te România la 10 august 1944, ultimul domiciliu din Bucure?ti, din str. ?tefan Furtun? nr. 93, fiind trimis deN.G. Leon ?i Pamfil ?eicaru Mihai Antonescu în Spania pentru a tatona terenul pe plan diplomatic în vederea ie?irii României din conflagra?ie, precum ?i pentru a asigura, în condi?iile iminentei ocup?ri militare a ??rii de c?tre sovietici, propaganda în favoarea intereselor na?ionale. S-a stabilit ini?ial la Madrid, împreun? cu so?ia sa, colaborând la cotidianul „El Alcazar" ?i fondând publica?ia „Liberty and Justice", în care s-a str?duit s? combat? tratamentul ingrat rezervat României. Dup? 23 august 1944 ?i instalarea regimului comunist la putere, Pamfil ?eicaru a fost judecat în procesul ziari?tilor „criminali de r?zboi vinova?i de dezastrul ??rii" (22 mai - 4 iunie 1945) ?i condamnat „la pedeapsa capital? ?i degradare civic? pe timp de 10 ani, urmând a executa pedeapsa cea mai grav?". Încadrarea de „criminal de r?zboi" ?i condamnarea la moarte s-ar fi f?cut pe baza activit??ii sale de gazetar în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial ?i a unor chitan?e de încasare descoperite de Alia?i în arhivele Ministerului de Externe de la Berlin ?i predate guvernului român[3]. Proprietatea sa de la Ciorogârla, primit? în calitate de purt?tor al ordinului „Mihai Viteazul", a fost pus? temporar la dispozi?ia lui Mihail Sadoveanu (pân? în 1949), iar cl?direa ziarului „Curentul" a fost ini?ial preluat? de trupele sovietice, care au editat aici „Buletinul Armatei Ro?ii"[4] ?i transformat? ulterior în sediu al Securit??ii din R.P.R.. În mod aproape firesc la 31 august 1946 a fost inclus pe listele negre ale Siguran?ei referitoare la activitatea emigran?ilor: „Se afl? în Portugalia, Lisabona. Pe lâng? activitatea sa propagandistic? antidemocratic? ?i antisovietic?, ne-a fost semnalat în ultimul timp de a fi întemeiat o mare firm? comercial?, la care a fost ajutat ?i de un grup de capitali?ti anglo-americani". Evident informa?ia era fals?!

Gogori?ele puse pe seama lui ?eicaru sunt nenum?rate. Victor Frunz?[5] scrie c? Pamfil ?eicaru a plecat din Bucure?ti la ora 5 diminea?a, cu automobilul personal, care tr?gea o remorc?, în care erau depozita?i, probabil în bidoane, vreo opt sute de litri de benzin?, calcula?i a-i ajunge pân? la Madrid. Mult mai „bine informat?" Siguran?a român? ajungea la concluzia conform notelor de informare sau a unor m?rturii ulterioare, c? ?eicaru ar fi transferat cu aceast? ocazie în Elve?ia fonduri b?ne?ti (devize), argint?rie, bijuterii, mobile ?i alte bunuri de valoare, printre care ?i o lad? cu 40 de tablouri de arti?ti români (Grigorescu, Aman, ?irato, Tonitza). Potrivit unui raport întocmit în 1946 de un angajat al serviciilor secrete SUA, ar fi transferat în Elve?ia fonduri b?ne?ti ?i 30 august 1944 Bucuresti obiecte de familie prin intermediul ginerelui s?u, Marius Ci?migiu[6], secretar la Departamentul de pres? al Lega?iei României de la Berna. Ajunge la Viena pe traseul Sibiu, Cluj, Oradea, Budapesta ?i ia leg?tura cu Guvernul Na?ional condus de Horia Sima. La 2 februarie 1945 ar fi vorbit la postul de radio Bratislava, controlat de nazi?ti, pentru a dezavua actul de la 23 august 1944. În februarie 1945 ar fi ajuns la Berlin, de unde ar fi fost salvat cu ajutorul oamenilor lui Canaris[7]. Conform amintirilor lui René Al. de Flers[8], un autor în genere bine informat, ?eicaru ar fi ajuns în Spania înc? din toamna anului 1944, ajutat de comandantul armatei germane de la Viena, care i-ar fi pus la dispozi?ie un avion.

Ulterior toate alega?iile privind averea lui ?eicaru vor fi spulberate, acesta tr?ind la limita s?r?ciei în exil. În privin?a plec?rii din ?ar? cel mai bine este s? ne adres?m celui în cauz?, ?eicaru: „Când Niculescu Buze?ti a fost informat de Mihai Antonescu de plecarea mea ?i de misiunea pe care o aveam, a informat lega?ia german? c? eu nu plec la Madrid ci la Lisabona pentru a semna armisti?iul. O total? confuzie la lega?ia german? ?i dup? ce s-a comunicat la Berlin s-a decis s? nu se dea viz? de intrare în Germania, urmând ca la Viena s? mi se dea viza de tranzit. Eram blocat neputând s? merg spre a realiza ceea ce s-a decis de Mare?alul Ion Antonescu. Am r?mas în Germania pân? în februarie 1945 când am izbutit s? plec cu un avion care zbura deasupra Alpilor la 6000 de metri ?i cobora deasupra Mediteranei la 20 de metri spre a nu fi atacat de avioanele de vân?toare anglo-americane. Sunt deci un emigrant f?r? voie".[9]

La 24 iulie 1947, Serviciul Special de Informa?ii (S.S.I.) a semnalat regimului de la Bucure?ti articolele sale ostile, publicate în ziarele „Informaciones", „Ariba" ?i „Mundo". Dup? ce s-a mutat la Palma de Mallorca, în Insulele Baleare, ?eicaru a fost din ce în ce mai prezent în numeroase publica?ii ale emigra?iei române din Occident. Mai târziu, un document al Securit??ii preciza: În str?in?tate, desf??oar? o activitate intens? anti R.P.R., în cadrul organizat al emigra?iei contrarevolu?ionare. O agent? a aceleia?i institu?ii infiltrat? printre românii din Occident raporta centralei de la Bucure?ti c? ar fi fost evitat de compatrio?i, c? publica în revista legionar? „Chemarea", din Spania, ?i c? ar fi avut bani depu?i în Elve?ia, bani care ar fi interesat ?i autorit??ile comuniste. În martie 1960, mai figura în eviden?ele celor da?i în urm?rire general?, sub consemnul: „În caz de identificare, s? fie re?inut"[10]. Din 1945 se stabile?te în Spania, la Palma de Mallorca (pân? în 1953) ?i apoi la Madrid (unde r?mâne pân? în 1974)[11].

1965 - Direc?ia General? de Informa?ii Externe (DGIE) preia controlul

Pe 12 mai 1965, analizând materialul existent asupra lui „Pamfil ?eicaru - fugar român în Spania", Ministerul Afacerilor Interne, Direc?ia General? de Informa?ii, Direc?ia „C" prin Lt. Maj. Afin Adrian decide redeschiderea dosarului individual privind pe Pamfil ?eicaru, numele conspirativ „Vlad"[12] . Se pare c? s?tul? de alega?iile ?i datele imprecise primite, Direc?ia General? de Informa?ii Externe (D.G.I.E.) ia h??urile în mân?. Pamfil ?eicaru este pus imediat sub lupa Securit??ii, iar o not? din 20 septembrie 1963 îl g?se?te în plin? energie creatoare[13] . „L-am g?sit extrem de îmb?trânit ?i complet albit la vârsta de 69 de ani. Totu?i îns? de o30 august 1944 Bucuresti 2 energie ?i o putere de munc? formidabil?. A terminat volumul I din Istoria Partidelor, ap?rut deja în libr?rie, ?i corecteaz? în prezent volumul II, în curs de imprimare. Prepar? o anex? la aceste volume, intitulat? N. Titulescu ?i în acela?i timp scrie o via?? roman?at? a lui «Carol ?i Lupeasca». În afar? de aceste lucr?ri scrie s?pt?mânal trei comentarii pentru radio Madrid (sec?ia româneasc?) ?i alte trei comentarii s?pt?mânale pentru postul de radio al Falangei. De asemenea, contribuie regulat la ziarele «El Spaniol» ?i «Arriba» (pe care le public? Min. Propagandei Spaniole) ?i alte ziare ?i reviste provinciale, plus la fi?uica lui C.Arsene, „Curierul Românesc" din Paris. În volumul II - «Istoria Partidelor» se refer? favorabil la greva de la atelierele Grivi?a din 1933. Cu toate acestea situa?ia lui financiar? este foarte proast?. Tr?ie?te într-un mic apartament mobilat, la periferia Madridului, pentru care pl?te?te 3000 de pesetas lunar: Calle Alonso Cano 31, Madrid 3, tel: 2 34 21 73. În prezent P. ?eicaru, este obsedat de romanul «Carol Lupeasca» (intitulat «Vulpea Ro?cat?», s? fie tradus în mai multe limbi str?ine ?i edi?iile ce ar urma s? fie publicate în Anglia ?i America îl vor face milionar! În acela?i timp trateaz? ca intermediar cu o mare facere de finan?are în spatele c?reia se ascund b?nci engleze ?i franceze ce inten?ioneaz? s? investeasc? mari capitaluri în Spania pentru construc?ii de conducte de gaz metan din Sahara ?i alte lucr?ri publice. Se d? deja o scrisoare în care i se asigur? un comision, ca intermediar în vânz?ri de terenuri pe care vor fi instalate asemenea conducte pe teritoriul spaniol, ?i se pare c? i s-a promis s? fie angajat permanent ca agent, în Spania, de acest grup, de financiari anglo-francezi.

Natural, bazat pe asemenea visuri de succese, a ?i început s? cl?deasc? «castele în Spania», sub forma unei tipografii extra moderne, în care va investi 8.000.000 pesetas, cu poten?ial de venit lunar de 400.000 pesetas ce-i va permite s?-?i cumpere o vil? ?i s? scoat? pe cont propriu un ziar în exil etc. De la asemenea visuri de grandoare-spaniol? trece îns? automat la speran?a c? în curând regimul actual se va pr?bu?i în Rusia Sovietic?, din cauza conflictului sino-sovietic ?i a regimului liberal introdus de «Dl. Kruschev» ?i c?, un asemenea eveniment, de neevitat, va crea în ?ar? un regim social-democrat sub care va fi posibil?, în scurt timp, reîntoarcerea exila?ilor actuali politici ?i redobândirea tuturor averilor confiscate etc., etc.. Bine în?eles, într-un asemenea caz, va scoate din nou „Curentul", iar subsemnatului i-a promis un apartament, pe via??, în Palatul Curentului! (Nu a precizat îns? la ce etaj!)."

„Scrie neobosit, ziua ?i noaptea"

Dincolo de umorul destul de precar sau la comand? a informatorului, Pamfil ?eicaru deborda de energie, lucru s? pun? pe gând Securitatea. Situa?ia financiar? precar? a gazetarului demonstreaz? înc? odat? dac? mai era nevoie de ce nerozii au scris de-a lungul timpului despre ?eicaru mai ales în primii ani când era sub observa?ia Securit??ii. Harnicul informator ofer? la cererea expres? a Securit??ii date exacte despre ?eicaru: „P. ?EICARU nu fumeaz?, nu bea excesiv ?i nici nu este st?pânit de alte vicii ce i s-au atribuit în tinere?e, în special aventuri amoroase etc. Scrie neobosit, ziua ?i noaptea, iar singurul repaus ce-?i permite este cursa pe jos la Ministerul Propagandei ?i Radio Madrid unde, personal, înmâneaz? manuscrisele s?pt?mânale". Acesta nu uit? s? strecoare ?i o caracterizare psihologic?, care va folosi mult ulterior Securit??ii pentru racolarea lui ?eicaru:"subsemnatul este de p?rere c? Pamfil ?eicaru, a atins în exil un grad de mizerie ?i dezam?gire care este foarte propice unei încrederi, discrete, oficiale, de luare de contact cu el prin intermediul unei alte persoane decât subsemnatul, ce bineîn?eles nu se poate expune, f?r? riscuri de pericol, unei asemenea experien?e de apropiere personal?. Dac? mânuit în mod inteligent, P. ?eicaru ar putea fi întrebuin?at indirect, cu machiavelic? iscusin??, în d?râmarea complet? a actualului exil politic din exil ?i ar putea deveni o surs? extrem de util? în ce prive?te activitatea legionar? deoarece, incontestabil, el este în termeni de prietenie foarte intim? cu Horia Sima, ?i tot anturajul acestuia din Madrid, Paris ?i chiar Germania".

Coperta Vulpea ro?cat?„Vulpea Ro?cat?"

Acela?i informator zelos raporta Bucure?tiului inten?iile ?i speran?ele literare ale lui ?eicaru: „Pentru a-?i reface «averea pierdut?» ?eicaru, conteaz? pe posibilit??ile problematice c? „afacerea comercial? de investi?ii de capital anglo-francez în Spania se va realiza cu succes ?i c? romanul «Carol - Lupeasca» va avea un mare succes de libr?riile în Anglia ?i America, în special unde aceast? aventur? notorie s-a bucurat în trecut de mult? aten?iune din partea presei anglo-american?. Am citit ?i am în posesia mea primele 150 pagini ale acestui roman pe care ?eicaru dore?te s?-l traduc eu în engleze?te în vederea g?sirii unei case de editur? englez? dispus? s?-l publice. Dup? ce am citit aceast? introducere, a unui roman inten?ionat s? aib? 750-800 pagini în total, i-am spus onest lui ?eicaru, c? sub forma actual? nimeni în Anglia sau America nu va îndr?zni s?-l publice deoarece atâta timp cât Lupeasca este înc? în via?? o asemenea „via?? roman?at?" a ei nu poate fi publicat? f?r? riscuri sigure de proces de def?imare de caracter etc. ?i a c?ror desp?gubiri se pot ridica la enorme sume în lire sterline sau dolari. D-na ?eicaru este perfect con?tient? de o asemenea piedic? ?i l-a sf?tuit pe Pamfil s? camufleze sub alte nume identitatea ??rii ?i a personagiilor implicate. ?eicaru refuz? îns? înd?r?tnic s? uzeze de un asemenea subterfugiu pe motivul c? valoarea comercial? a acestui roman se bazeaz? tocmai pe numele adev?rate ale lui Carol ?i Lupeasca, etc.

Pamfil ?eicaru se hr?ne?te în prezent cu speran?a c? în Germania exist? legi mai elastice ?i c? publicat de o cas? de editur? german?, romanul va fi posibil de editat, în traducere ?i în Anglia ?i în actuala lui form?!? Romanul constituie un rechizitoriu devastator la adresa Monarhiei, afacerismului ?i deprav?rii sexuale a lui Carol ?i Lupeasca ?i condamn? sever partidele politice ?i pe Maniu în special. Din punct de vedere propaganda anti-monarhic?, anti-dinastic?, anti-afacerism ?i corup?ie a partidelor de trist? memorie istoric?, romanul lui P. ?eicaru , este o «man? cereasca» în favoarea regimului actual care a debarasat pentru totdeauna ?ara ?i poporul românesc de asemenea pacoste ?i blestem, iar P. ?eicaru este perfect con?tient de aceasta ?i conteaz? pe posibilitatea c? romanul lui ar putea fi publicat în ?ar?, sub forma actual? ?i f?r? riscurile ce le întâmpin? casele de editur? str?ine referitoare la un eventual proces de desp?gubiri din partea doamnei Lupescu etc.Se pare, afirm? ?eicaru, c? prin?ul Niculaie i-a cerut s? nu publice romanul, ?i c? el în schimb se face tare s? ob?in? de la Urd?reanu ?i Lupeasca o sum? de 100.000 pesetas dac? ?eicaru renun?? la publicarea acestui roman. ?eicaru, îns? zice c? va reu?i s?-l publice în occident ?i chiar în România ?i c? un eventual mare succes de libr?rie îl va sc?pa de s?r?cie pe tot restul vie?ii lui. În prezent tot rezonul de existen?? a lui ?eicaru este motivat numai de ideea de reu?it? a acestui roman senza?ional pornografic. Cele 150 pagini în posesia subsemnatului, pentru traducere în engleze?te, se refer? la copil?ria d-nei Lupescu, la Sulina, unde tat?l ei avea o farmacie ?i la via?a ei de la Ia?i în 1916-1918, când era c?s?torit? cu Lt. Tempeanu ?i func?iona ca sor? de caritate la un spital francez ?i a avut diferite rela?ii sexuale cu un dr. francez ?i un general rus, inclusiv afacerile veroase pe pia?a neagr? de la Ia?i a tat?lui ei etc. Dac? cei în drept la Bucure?ti, doresc s? cunoasc? con?inutul acestor 150 pagini introduc?toare, contactul meu permanent de aici ar putea u?or produce copia necesar? cu condi?ia de a-mi returna textul original deoarece e necesar s?-l returnez la rândul meu lui ?eicaru dup? ce am tradus."
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Pelin Mihai - „Opisul emigra?iei politice. Destine în 1222 de fi?e alc?tuite pe baza dosarelor din arhivele Securit??ii", Editura Compania, 2002, pag.314-316
[2] ?eicaru Pamfil - „Istoria presei". Edi?ie îngrijit? ?i prefa?at? de George Stanca, Editura. Paralela 45, Pite?ti, 2007
[3] Manolescu Florin - „Enciclopedia Exilului Românesc 1945-1989", editura Compania, 2003, pag. 671-676
[4]Ioan Opri? - „Procesul ziari?tilor „na?ionali?ti" (22 mai - 4 iunie 1945"), Bucure?ti, Editura Albatros, 1999
[5]Frunz? Victor - „Destinul unui condamnat la moarte – Pamfil ?eicaru", Bucure?ti, 2001
[6] Marius Ci?migiu, primul so? al Viorellei ?eicaru (n. 1923 - m. 1981).
[7] Manolescu Florin, „Enciclopodia"....
[8] Al. de Flers, Rene - "Europa libera ?i exilul românesc. O istorie înc? nescris?", Criterion Publishing (2004)
[9]?eicaru Pamfil - „L?muriri preliminare", Curentul, nr 5922, 11 ian.1978
[10]Pelin Mihai . „Opusul...
[11] Manolescu Florin, "Enciclopodia"....
[12] Dosar nr. 66/SIE, Arhiva CNSAS
[13] Trebuie men?ionat c? primul studiu serios despre activitatea lui Pamfil ?eicaru în exil ?i rela?iile sale cu Securitatea îi apa?ine istoricului Sorin Gabriel Ioni??, „Publica?iile „Curentul", „Carpa?ii" ?i „Stindardul" în Arhivele Securit??ii (1975-1989)", I-II, în „Caietele INMER", Bucure?ti, an VI, nos 14 ?i 15 din martie ?i iulie 2009.

footer