Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Marin Tra?c?   
Duminică, 01 Iulie 2012 08:33
Marin Tra?c?
Poporul român nu este o gazet? de perete ?i limba român?, o pionez? pe care s-o schimbi dup? m?rimea degetului care o apas?.

Am cânt?rit foarte mult pân? s? purced a scrie aceste rânduri, motive ar fi multe, numai dac? l-a? men?iona pe cel „Ete, ce se mai g?si ?i ?sta s? se ia de noi !", ?i ar fi de-ajuns. Dar cum mânc?rimea buricelor „de?telor" nu m? las? în pace, musai s? m? scarpin între ele. Al doilea ar fi, ?i mult mai important decât „de?tele" din dotare, încercarea de a se da un nume stâlcirii limbii române, de a înmatricula graba românilor de a schimba dou? vorbe între dou? schele ?i cinci c?r?mizi în bra?e, ?i a „limpieselor" ce dau buzna s? intre ?i s? ias? de la metro ?i tren spre casele „seniorelor" unde lucreaz?, nu înainte de a-?i povesti cât? „fian??" au pl?tit la camera proasp?t închiriat?, ?i câte „papeluri" au lipit pe stâlpi pân? s? g?seasc? un loc de munc?. S?-mi fie iertat? aceast? scurt? incursiune în a folosi câteva cuvinte spaniole uzate mai des de românii din Spania, dar era necesar pentru a creiona „materialul" de unde au plecat câteva min?i luminate de au ajuns la concluzia c? este necesar s? numeasc? acest amestec de român? cu spaniol?... „romaniol"!

La început nu am dat aten?ie acestui „demers", am crezut c? este un teribilism al unor tineri c?rora le pas? de felul cum se vorbe?te pe aici. Dup? câtva timp, am aflat cu stupoare c? tocmai un profesor s-a aplecat spre aceast? idee ?i a încercat s? o dezvolte, dorind s?-?i aleag? ca tem? de doctorat... „romaniolul", dar cum nu existau profesori care s? noteze... a c?zut ideea. Puteam trece ?i peste acest lucru, de?i m? îngrozesc pân? unde poate s? mearg? limitarea conceptului de identitate na?ional?.

Nu m? declar eu, aici, cel mai înfocat patriot, de?i nu ne cost? nimic s? fim atunci când este vorba despre ceea ce ne reprezint? ?i avem ca mo?tenire de la cei de dinaintea noastr?. M? întreb, a?a, ca prostul, cei care au avut aceast? idee, nu l-au visat pe Constantin Brâncoveanu, care mai bine ?i-a v?zut familia decapitat? decât s? renun?e credin??? ?tiu, se vorbe?te amestecat între românii din Spania, asta din grab?, dar ?i din lejeritatea pronun??rii unor cuvinte spaniole, dar de aici ?i pân? a încerca s? indexezi acest lucru, pe care ei l-au denumit fenomen, ?i s? denume?ti „Romaniol" discu?iile din strad?, mi se pare c? este vorba despre altceva, m? ?i tem s? numesc asta nega?ie de identitate.

M? întreb din nou, românii din Canada, Chicago, sau de oriunde altundeva, care sunt pleca?i de genera?ii întregi, unele familii chiar de la începutul secolului al XX-lea, comunit??i de români tradi?ionale, lor, de ce nu le-o fi venit ideea s? dea un nume babilonului de limbi vorbite?! Oare cum s-ar fi numit amestecul dintre român? ?i engleza american?... „romacan?"? S? fim serio?i ?i s? ne ocup?m de lucruri mai importante, dac? avem harul scrisului s?-l folosim în slujba celor care ne citesc, doar pentru ei scriem, nu pentru noi, s? ne demonstr?m c? suntem plini de de?tept?ciune precum ursul de miere... în tufi?ul cu zmeur?! Pe spanioli nu-i intereseaz? acest fenomen, cum a fost denumit de ini?iatori, a?a cum nu intereseaz? nici pe omul de rând care tremur? azi pentru instabilitatea zilei de munc? de mâine. Români sunt peste tot, mai mul?i sau mai pu?ini, dar ei au alte preocup?ri, nu s? indexeze limba român?.

Pân? ?i vlahii din Serbia, de?i ?tiu sârbe?te, clar, vorbesc tot române?te, au luptat s?-?i întemeieze ?coli, biserici ?i sunt acolo de dou? sute de ani, de când ne „încuscrir?m" cu sârbii prin c?s?toria unei principese românce cu prin?ul Obrenovici care a primit ca „dot?" sate ?i comune întregi populate cu români. De?i au fost amesteca?i de politica vremii, ei ?i-au p?strat limba. Am întâlnit b?trâni care nici nu ?tiau sârbe?te. Nu a? l?sa acest subiect a?a u?or din plaivas, dac? la orizont nu ar fi ap?rut, la începutul acestui an, o alt? gogom?nie scris?. Îmi pare foarte r?u c? trebuie s? fac acest lucru, cineva ar zice s?-mi v?d de ale mele, a?a cum spuneam la început ?i s? las lumea s? scrie ce vrea. S? scrie frate, este loc pentru to?i ?i nu comentez cum se scrie, bine sau r?u, nu este treaba mea, dar s? nu se fac? afirma?ii mai mult decât înjositoare despre poporul român, ?i a?a trecut prin ciur ?i dârmon de a?a zisa Europ? unit?.

Am citit, nu demult, o afirma?ie, cum c? poporul român este unul migrator! Fra?ilor, scrie?i ce ave?i de scris, despre ce vre?i voi, dar nu v? d? nimeni dreptul s? v? erija?i în criticii unui popor întreg, critica?i politica, politicienii, ei, oricum, sunt trec?tori, dar poporul român trebuie s? r?mân? a?a cum îl ?tim, avem obliga?ia asta. Pân? s? ne arunce cineva cu noroi în ochi, o facem noi, gratuit, de dragul unui teribilism nejustificat. Poporul român nu este o gazet? de perete unde s? ne lipim toate r?ut??ile ?i frustr?rile noastre ?i limba român? o pionez? pe care s-o schimbi în func?ie de m?rimea degetului care o apas?. S? nu confund?m poporul cu persoanele aflate, vremelnic, la conducere, poporul este ceva sfânt, intangibil, este tot ce poate fi mai întreg în con?tiin?a unui individ.

Nu vreau s? devin patetic, de?i ar trebui, poporul nu ni-l alegem noi, a?a cum nu noi ne alegem p?rin?ii, el este dat de Dumnezeu, este, dac? vre?i, camera noastr? de la drum, în care p?str?m tot ce avem mai frumos dar în care nu po?i alerga dup? un taur. Revenind la termenul de popor migrator, este mult mai grav decât încercarea cu „romaniolul". Oare numai noi am plecat aiurea prin lume s? ne c?ut?m un rost mai bun? Dac? se spunea c? tr?im într-o vreme în care lumea migreaz?, iar românii de?in ponderea cea mai mare, era altceva, dar nu s? fim sco?i din context.

Istoria noastr?, atât cât am reu?it s-o în?eleg, nu a consemnat nicio des?elenire din spa?iul carpato-dun?reano-pontic ?i a?ezarea în locuri cu iarb? mai gras?, ca apoi s? se întoarc?, ori, ce se întâmpl? acum este cu totul altceva. Într-adev?r, sunt compatrio?i de-ai no?tri care nu sunt tocmai „de pus la ran?", dar, a?a cum zic ?i spaniolii, ace?tia exist? peste tot. S? critic?m ce este antisocial, ce iese din tiparele bunei convie?uiri într-o societate, dar s? nu generaliz?m acest lucru pentru un întreg popor. Se înghite foarte greu, cade la stomac mai r?u decât carnea de porc. Destul c? suntem lua?i în bâz? de toate cancelariile Europei ?i suntem socoti?i ni?te rude s?race la masa b?trânului continent, dar s? le mai ascu?im ?i noi s?biile, mi se pare aiurea. footer