Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
MarĹŁi, 26 Iunie 2012 23:17

Basarabia, 28 iunie 1940

„România nu a cedat cele dou? provincii, ci «doar le-a evacuat sub amenin?are»".[1]


Au trecut anii... 72, de de la evenimentele tragice din iunie 1940, debutul rapturilor teritoriale ale acelui an nefericit pentru români.

„Numeroase documente, sau aspecte ale celei mai mari conflagra?ii din istoria omenirii au fost, fie uitate, fie mistificate de c?tre «fabrican?ii» de istorie, ocultate de cei interesa?i, îns? ?tergerea memoriei este definitiv? numai dac? ra?iunea umanit??ii d? semne de oboseal?. Din când în când, memoria trebuie reînprosp?tat?." Am reprodus acest pasaj dintr-un mai vechi studiu, scris în 2008, considerând-ul înc? actual. (Ion M?ld?rescu)

În urma notei ultimative din 26 iunie 1940, dup? discu?ii aprinse, Consiliul de Coroan? al României a hot?rât acceptarea cerin?elor sovietice, ?ase dintre membrii Consiliului pronun?ându-se pentru pozi?ia de rezisten?? în fa?a agresorului: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, ?tefan Ciobanu ?i Ernest Urd?reanu. Primul-ministru al României, Gheorghe T?t?r?scu, avea s? men?ioneze, cu referire la dictatul sovietic c? „rezisten?a era solu?ia cea mai u?oar?; era solu?ia instinctului; solu?ia b?rb??iei" dar rezisten?a în fa?a for?ei militare sovietice nu avea sor?i de izbând?, la care se mai ad?uga ?i izolarea României pe plan interna?ional, lipsa unor alia?i pe care îi avusese în anii '20-'30. Decizia a fost urm?toarea: „Guvernul a hot?rât acceptarea ultimatumului ca singura solu?ie impus? de ra?iune. Am hot?rât acceptarea care l?sa deschise toate c?ile viitorului, preferând-o rezisten?ei, care, deschizând drumul ?i altor agresiuni împotriva României, putea pune în primejdie fiin?a îns??i a statului român."

Nota ultimativ? a Moscovei, din 26 iunie 1940 - care cuprindea o serie de falsuri ?i teze lipsite de orice suport istoric, etnic ?i economic - transmis? guvernului de la Bucure?ti, la 26 iunie 1940 cerea României:
„1. S? înapoieze Uniunii Sovietice Basarabia;
2. S? transmit? Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit h?r?ii anexate."
F?r? a ?ine seama de prevederile Notei ultimative emise ?i for?ând realizarea planului de anexare a Basarabiei, trupele sovietice au trecut Nistrul înc? în diminea?a zilei de 28 iunie. Au ocupat ora?ele: Cern?u?i, Chi?in?u ?i Cetatea Alb?, dup? care ofensiva sovietic? a continuat, dep??ind termenele stabilite. În situa?ia descris? unit??i ale Armatei Române?ti au fost încercuite, multe dintre ele fiind dezarmate, s-au produs ciocniri soldate cu victime. Popula?ia minoritar?, alogen?, era instigat? la acte de violen?? ?i însu?irea bunurilor Armatei Române. Unit??ile Armatei Române, dezorganizate, erau atacate de bandele de „r?scula?i" ?i de grupuri de solda?i sovietici. Câteva comentarii relevante se impun de la sine :

„Din ziua de 28 iunie (1940) evreii î?i manifestaser? - în întreaga Basarabie ?i Bucovin? de Nord, nu doar în ora?e, dar ?i în satele Basarabia ?i Bucovina, 28 iunie1940mai mari - bucuria c? au devenit sovietici. Nu pu?ini erau înarma?i ?i agitau liste negre, amenin?ând cu pedepsirea celor figurînd acolo. [...] De îndat? ce s-a dat ordinul de evacuare, evreii s-au dedat la manifesta?ii antiromâne?ti, rupînd ?i scuipînd tricolorul ?i suindu-se pe Monumentul Unirei (din Cern?u?i), abordând stegul ro?u [...] înainte de intrarea trupelor sovietice..."[2] Nu dup? mult timp în ziarul „Universul" a ap?rut impresionantului articol al marelui savant Nicolae Iorga sub titlul „De ce atâta ur??" pe care îl redau:
„Se adun? ?i cresc v?zând cu ochii documentele ?i materialele, actele oficiale ?i declara?iile luate sub jur?mânt. Înal?i magistra?i ?i bravi ofi?eri, care ?i-au riscat via?a ca s? apere cu puterile lor retragerea ?i exodul românilor, au v?zut cu ochii lor nenum?ratele acte de s?lb?ticie, uciderea nevinova?ilor, lovituri cu pietre ?i huiduieli. Toate aceste gesturi infame ?i criminale au fost comise de evreimea furioas?, ale c?ror valuri de ur? s-au dezl?n?uit ca sub o comand? nev?zut?.
De unde atâta ur??
A?a ni se r?spl?te?te bun?voin?a ?i bun?tatea noastr??
Am acceptat acapararea ?i st?pânirea iudaic? multe decenii ?i evreimea se r?zbun? în ceasurile grele pe care le tr?im. ?i de nic?ieri o dezavuare, o rupere vehement? ?i public? de ispr?vile bandelor uciga?e de sectan?i sangvinari. Nebunia organizat? împotriva noastr? a cuprins târguri, ora?e ?i sate.
Fra?ii no?tri î?i p?r?seau copiii bolnavi, p?rin?ii b?trâni, averi agonisite cu trud?. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, m?car o f?râm? de mil?. Sprijin cald ?i un cuvânt în?eleg?tor, fie ?i numai sentimental, ar fi fost primit cu recuno?tin??. Li s-au servit gloan?e, au fost sfârteca?i cu topoarele, destui dintre ei ?i-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele ?i li s-a furat ce aveau cu dân?ii, ca apoi s? fie supu?i tratamentului hain ?i vandalic. Românimea aceasta, de o bun?tate prosteasc? fa?? de musafiri ?i jecm?nitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se l?uda pân? mai ieri c? are sentimente calde ?i fr??e?ti fa?? de neamul nostru în nenorocire."

„Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 ?i anexarea teritoriului dintre Prut ?i Nistru, la Uniunea Sovietic?, a fost întâmpinat? cu bucurie de evreii din aripa stâng? ?i comuni?ti."[3] Apreciez deosebit de relevant ?i comentariul lui Paul Goma din lucrarea sa, „Basarbia ?i problema": „Nu am auzit s? fi existat vreun singur evreu, atunci, acolo, în Basarabia-Bucovina „S?pt?mânii ro?ii" (28 iunie-3 iulie 1940) care s? fi protestat verbal - necum s? se opun? - coreligionarilor be?i de ur? (de ras?, nu de clas?) care s-au dedat la acte de pur? bestialitate. Victime: Românii militari în retragere, Românii civili porni?i în refugiu... [...] Fire?te, „nu to?i Evreii"... Ac?iunile agresive, anexioniste ale U.R.S.S. au avut consecin?e nefaste pentru soarta întregii popula?ii dintre Prut ?i Nistru. În iunie 1940 a fost întrerupt? brutal evolu?ia fireasc? a Basarabiei, a nordului Bucovinei ?i ?inutului Her?a, în cadrul statului român ?i a fost impus, pentru multe decenii, un sistem social-economic contrar intereselor române?ti ?i un regim politic totalitar-represiv. Locuitorii teritoriului dintre Prut ?i Nistru au fost supu?i foametei, valului de arest?ri, deport?rilor ?i asasinatelor în mas?, impunându-li-se sistemul sovietic de organizare a vie?ii.[4] Documentele secrete la care unul dintre agen?ii importan?i ai G.R.U. (spionajul militar sovietic) a avut acces, m?rturiile combatan?ilor, analiza minu?ioas? a desf??ur?rii luptelor, a tehnicii militare utilizate ?i a preg?tirilor din spatele frontului, confirm? afirma?iile lui Victor Suvorov privind adev?ratul instigator al celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. În continuare, v? prezent?m o selec?ie de extrase semnificative - unele cu referire direct? la momentul 28 iunie 1940 - din volumul „Sp?rg?torul de ghea?? - Cine a declan?at Al Doilea R?zboi mondial?". Autorul Vladimir Bogdanovici Rezun semneaz? sub pseudonimul Viktor Suvorov. Cei care nu au citit cartea vor avea prilejul s? ia contact ?i s? aprecieze valoarea elementelor - unele ?ocante - relatate de fostul agent sovietic GRU, refugiat în Marea Britanie:

Victor Suvorov - Sp?rgatorul de ghea??„Nu Germania s-a preg?tit de agresiune împotriva Uniunii Sovietice, ci Uniunea Sovietic? a preg?tit agresiunea asupra Germaniei, care, pur ?i simplu s-a ap?rat, aplicând o lovitur? preventiv?."[5]

„Da, Uniunea Sovietica s-a preg?tit de r?zboi ?i ar fi atacat, inevitabil, dar Hitler, cu lovitura sa, a zadarnicit aceste planuri."[6]

„Prefa?? c?tre cititorul rus

Ierta?i-m?!
Dac? nu sunte?i gata s? ierta?i, nu mai citi?i aceste rânduri, blestema?i-m?, blestema?i cartea f?r? s-o citi?i. A?a fac mul?i. Am întinat ceea ce are mai sfânt poporul nostru, am întinat singurul lucru sfânt care i-a mai ramas: memoria R?zboiului, a a?a-zisului «mare r?zboi pentru apararea patriei». Iau aceasta sintagm? în ghilimele ?i scriu cu litere mici. Ierta?i-m?!
Eu demonstrez c? Uniunea Sovietic? este principalul vinovat ?i principalul instigator al celui de-Al Doilea R?z¬boi Mondial. Uniunea Sovietic? este participant? la cel de-Al Doilea R?z¬boi Mondial din 1939, din prima zi. Co¬muni?tii au ticluit legenda c? am fost ataca?i ?i, din acel moment, a început «marele r?zboi».
Eu trag aceasta legend? de sub picioare, la fel cum c?l?ul trage sc?unelul condamnatului la spânzuratoare. Trebuie s? ai o inim? de câine sau s? nu o ai deloc ca s? fii c?l?ul care ucide moa?tele sacre ale unui popor. Ale propriului popor. Nu e nimic mai înfrico??tor decât s? faci munca de c?l?u. Am luat prin propria-mi voin?? aceast? povar? ?i am ajuns aproape de sinucidere.
?tiu c? în milioane de case se afl? fotografiile celor care nu s-au mai întors din r?zboi. Astfel de fotografii sunt ?i în casa mea. Nu vreau s? întinez memoria a milioane de mor?i, îns? aruncând în praf aureola sacr? a r?zboiului, pe care au n?scocit-o comuni?tii, am întinat f?r? s? vreau memoria celor care nu s-au întors din r?zboi.
Ierta?i-ma!"
Victor Suvorov

„La 23 august 1939, dup? semnarea la pactului Ribbentrop-Molotov, la ?edin?a Biroului Politic al P.C.U.S., Stalin striga fericit: «L-am în?elat pe Hitler!». Într-adev?r, Stalin l-a în?elat pe Hitler a?a cum nimeni n-a mai fost în?elat în întreg secolul al XX-lea: peste doar o s?ptamân? ?i jum?tate, Hitler lupta pe doua fronturi, altfel spus, chiar de la începutul r?zboiului, Germania era în situatia de de a pierde razboiul (si chiar l-a pierdut!). Cu alte cuvinte, la 23 august 1939 Stalin deja câ?tigase cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, înc? înainte ca Hitler s? atace Polonia."

„În vara lui 1940, printr-o tic?loas? campanie «eliberatoare», Stalin a rupt din România Bucovina ?i Basarabia. Chiar la gura Dun?rii, malul estic al rîului, pe o por?iune de cîteva zeci de kilometri, a trecut la Uniunea Sovietic?. Imediat a fost mutat? aici Flotila Dun?rii, format? în prealabil. N-a fost u?or s? fie str?mutate vasele de pe Nipru: vasele mici au fost transportate pe calea ferat?, iar cele mari au fost aduse cu m?suri speciale de siguran??, pe timp favorabil, prin Marea Neagr?."

„În iunie 1940, când armata german? lupta în Fran?a, din ordinul lui Stalin ?i f?r? nici un fel de consultare cu alia?ii germani, Jukov a rupt o bucat? din România - Basarabia - ?i a adus navele fluviale în Delta Dun?rii. Dac? Hitler va face înc? un pas spre apus, înPaul Goma - S?pt?mâna ro?ie Marea Britanie, cine garanteaz? c? Jukov, din ordinul aceluia?i Stalin, nu va mai face înc? un pas în România, un pas de o sut? de kilometri, fatal pentru Germania?"

„Hitler a cerut ?efului diploma?iei sovietice s? îndep?rteze amenin?area asupra inimii petroliere a Germaniei. Stalin ?i Molotov n-au f?cut acest lucru. Cine este vinovat de începerea r?zboiului? "

„Cine pe cine a amenin?at? Cine pe cine a provocat la ac?iuni în replic?? Studiind în am?nunt problema, marele istoric britanic L. Hart a stabilit c? planul german din iulie 1940 a fost foarte simplu: pentru a ap?ra România de agresiunea sovietic? trebuia ca atacul german s? se dea în alt? parte, distr?gând aten?ia Armatei Ro?ii de la câmpurile petroliere."

„În iunie 1940, când Uniunea Sovie¬tic? nu era amenin?at? de nimeni, zeci de nave de r?zboi sovietice au ap?rut în Delta Dun?rii. Aceasta ac?iune n-avea nici un rost defensiv, dar constituia o amenin?are pentru oleoductele române?ti neprotejate ?i, prin urmare, o amenin?are fatal? pentru întreaga Germanie. În iulie 1940, Hitler are consult?ri intense cu generalii s?i ?i ajunge la concluzia, deloc încurajatoare, c? nu e atât de simplu s? apere România: c?ile de aprovizionare sunt lungi ?i traverseaz? mun?ii. Dac? se trimit multe trupe în ap?rarea României, vestul Poloniei ?i estul Germaniei cu Berlinul r?mân descoperite în fa?a sovieticilor. Dac? sunt concentrate multe trupe în România ?i aceasta este ap?rat? cu orice pre?, tot n-ar folosi la nimic: teritoriul poate fi men?inut, dar conductele tot vor lua foc în urma bombardamentelor."

„Stalin a f?cut un pas înspre petrol, cucerind un cap de pod pentru o viitoare ofensiv?, ?i s-a oprit a?teptând. Prin aceasta ?i-a ar?tat interesul pentru petrolul românesc ?i l-a speriat pe Hitler, care pân? atunci luptase în Vest, în Nord, ?i în Sud, f?r? s? acorde aten?ie «neutrului Stalin»".

„Luarea Basarabiei de c?tre Uniunea Sovietic? ?i concentrarea în aceast? zon? a unor însemnate for?e de agresiune, inclusiv corpul de armat? de desant aerian ?i Flotila Dun?rii, l-au obligat pe Hitler s? examineze situa?ia strategic? din cu totul alt punct de vedere ?i s?-?i ia m?surile de prevedere corespunz?toare. Era îns? cam târziu! Nici m?car atacul prin surprindere al Wermachtului asupra Uniunii Sovietice nu l-a mai putut salva pe Hitler ?i imperiul s?u... Hitler a în?eles de unde vine principala primejdie, dar prea târziu. Trebuia s? fi gândit la acest lucru înainte de semnarea pactului Molotov-Ribbentrop."

„De ce a luat Stalin Basarabia în iunie 1940, ne spune telegrama sa din 7 iulie 1941 adresat? comandantului Frontului de Sud, generalul de armat? L.V. Tiulenev. Stalin cere ca Basarabia s? fie men?inut? cu orice pre?, «având în vedere c? teritoriul Basarabiei ne este necesar ca baz? de plecare la atac pentru organizarea ofensivei»".

„Hitler lovise deja prin surprindere, iar Stalin nici nu se gândea la ap?rare. Principala lui grij? este s? organizeze ofensiva pornind din Basarabia. C?ci ofensiva din Basarabia însemna ofensiva asupra câmpurilor petroliere române?ti.
În cariera lui Stalin au fost pu?ine erori. Una dintre cele pu?ine, dar cea mai important?, a fost luarea Basarabiei în 1940. Trebuia ori s? cucereasc? Basarabia ?i s? mearg? mai departe pâna la Ploie?ti, acest fapt însemnând pr?bu?irea Germaniei, ori s? a?tepte pân? ce Hitler va debarca în Marea Britanie, iar dup? aceea, s? cucereasc? Basarabia ?i întreaga Românie, acest fapt însemnând sfîr?itul «Reichului de o mie de ani»".

„?i iat? c? facem o unic?, dar însemnat? descoperire: în prima jum?tate a lui iunie 1941, în Uniunea Sovietic? s-a înfiin?at cea mai puternic? armat? din lume, îns? nu la grani?a german?. Faptul e uluitor. Exist? suficiente m?rturii c? sporirea titanic? a puterii militare sovietice la frontiera vestic? (în Primul e?alon strategic, în special) n-a fost provocat? de amenin?area german?, ci de alte considerente. Pozi?ia Armatei a 9-a indic? limpede aceste considerente: aceasta s-a înfiin?at la grani?a româneasc?. Dup? prima dispari?ie, Armata a 9-a apare subit în iunie 1940 la grani?a româneasc?. Acum îns? nu mai este o armat? de gradul al doilea, ci o autentic? armat? de ?oc. Se preg?tea o «campanie eliberatoare» în Basarabia, iar sursele sovietice arat? c?, «Armata a 9-a s-a înfiin?at special pentru rezolvarea acestei probleme importante»[7]. Preg?tirea armatei s-a f?cut cu cei mai agresivi comandan?i, în ajunul «campaniei eliberatoare», armata a fost inspectat? de K.K. Rokossovski, abia eliberat din închisoare. Armata a 9-a a intrat în componen?a Frontului de Sud, - având calitatea de lider-cheie printre celelalte armate, la fel cum fusese Armata a 7-a în Finlanda. Frontul era comandat de G.K. Jukov personal. Dup? o scurt? «campanie eliberatoare», Armata a 9-a dispare din nou. Apoi, sub acoperirea Comunicatului TASS din 13 iunie 1941, reapare pe acela?i amplasament de unde începuse «eliberarea» cu un an în urm?. Acum nu mai era pur ?i simplu de ?oc, ci de supra?oc, se preg?tea s? devin? cea mai puternic? armat? din lume. Pentru ce? Pentru ap?rare? Nu, de partea român? sunt trupe prea pu?ine, dar chiar dac? ar fi fost multe, nici un agresor nu va da lovitura principal? prin România, din cele mai elementare considerante geografice, îns? noua „campanie eliberatoare a armatei a 9-a în România putea s? schimbe întreaga situa?ie strategic? din Europa ?i din lume. România este principala surs? de petrol pentru Germania. O lovitur? asupra României înseamn? moartea Germaniei, înseamn? oprirea tuturor tancurilor ?i avioanelor, a tuturor ma?inilor, vaselor, a industriei ?i transportului. Petrolul este sîngele r?zboiului, iar inima Germaniei, oricît ar p?rea de curios, se afla în România. O lovitur? asupra României înseamn? o lovitur? direct în inima Germaniei."

Constantin Virgil Gheorghiu - Ard malurile Nistrului„Hitler a f?cut ca toate acestea s? nu se întîmple. În comunicatul guvernului german, transmis guvernului sovietic în momentul începerii r?zboiului, sunt indicate cauzele ac?iunii germane împotriva Uniunii Sovietice. Printre aceste cauze este ?i concentrarea lipsit? de temei a trupelor sovietice la grani?ele României, ceea ce reprezint? un pericol fatal pentru Germania. Toate acestea
nu sunt n?scociri ale «propagandei lui Goebbels». Armata a 9-a de «supra?oc» a luat fiin?? ca armat? pur ofensiv?. Generalul-colonel P. Belov m?rturise?te c? ?i dup? începerea opera?iunilor germane pe teritoriul sovietic, în armata 9 se consider? c?, «fiecare misiune defensiv? este ceva de scurt? durat?»[8]. De fapt, de aceast? boal? sufereau toate armatele, nu numai armata a 9-a. O informa?ie cu mult mai interesant? despre starea de spirit în Armata a 9-a o aduce triplul Erou al Uniunii Sovietice, mare?alul de avia?ie A.I. Pokrî?kin (pe atunci locotenent major, loc?iitor al comandantului escadrilei de avioane de vîn?toare din cadrul Armatei a 9-a). Iat? discu?ia lui cu un «burt?-verde care nu fusese t?iat pân? atunci» ?i c?ruia «eliberatorii» îi luaser? magazinul. Suntem în Basarabia «eliberat?», în prim?vara lui 1941:
- O, Bucure?ti! Dac? a?i vedea ce ora? frumos!
- Cândva am s?-l v?d, i-am r?spuns cu convingere. St?pînul magazinului a f?cut ochii cât cepele, a?teptând ce voi spune mai departe.
A trebuit s? schimb tema discu?iei [9]... Chiar ?i locotenen?ii ?tiau c? în curând vor merge în România. Un ofi?er sovietic n-are dreptul s? c?l?toreasca în calitate de turist peste hotare. Uniunea Sovietic? nu este Imperiul rus cu libert??ile sale. În ce calitate putea sa c?l?toreasca Pokrî?kin în România, dac? nu ca «eliberator»? în vorbele tânarului ofi?er nu era fanfaronad?: dup? r?zboi, Big Brother, tovara?ul Pokrî?kin, a vizitat Bucure?tiul «elibe¬rat». Hitler a facut tot ce-a putut ca s? împiedice acest lucru, dar nu a reu?it. A reu?it doar s? amâne «eliberarea» inevitabil?. "

„Solda?ii germani au intrat pe teritoriul inamicului, to?i ca unul, în acela?i moment. Cei ai lui Stalin au f?cut la fel în Finlanda, în Mongolia ?i în Basarabia. La fel urmau s? procedeze ?i în r?zboiul cu Germania."

„Sovietizarea Finlandei a fost ?i mai minu?ios preg?tit?, în momentul în care «clica militarist? finlandez? a început provocarea armat?», Stalin avea deja în rezerv? un «pre?edinte» comunist finlandez, un „prim ministru» ?i un întreg „«guvern", incluzîndu-l ?i pe cekistul ?ef al «Finlandei democratice libere». ?i în Estonia, Lituania, Letonia, în Basarabia ?i în Bucovina s-au g?sit «reprezentan?i ai poporului», care cereau alipirea la «marea familie fr??easc?», s-au g?sit (uimitor de repede) pre?edin?i de comitete revolu?ionare, asesori populari, deputa?i ?.a.m.d."

„Din mai 1940 pân? în februarie 1941, au fost reatesta?i (au sus?inut examene ?i colocvii) 99.000 de activi?ti din rezerva de partid, inclusiv 63.000 de activi?ti ai comitetelor de partid. Reciclarea nomenclaturii merge în ritm sus?inut. ?i nu numai reciclarea. Apar ordinele de mobilizare. La 17 iunie 1941, înc? 3.700 de lucr?tori din nomenclatur? primesc ordinul de chemare la dispozi?ia
armatei! Se preg?te?te o nou? sovietizare?
Nu numai ?efii partidului au sovietizat Estonia, Lituania, Letonia, Ucraina Occidental? ?i Bielorusia Occidental?, Basarabia ?i Bucovina, dar ?i «organele corespunz?toare» au întins o mân? de ajutor, în spatele «reprezentan?ilor» ?i a «celor în slujba poporului», N.K.V.D. „ajut? pe muncitorii ?i ??ranii r?scula?i s? înt?reasc? puterea proletariatului". Primii care au trecut hotarele sunt gr?nicerii N.K.V.D.. „Ac?ionând în mici grupuri, ei au cucerit ?i au luat în st?pânire podurile ?i încruci??rile de drumuri"[10]. „De exemplu: la 25 iunie 1941, la grani?a româneasc?, ?alupele gr?nicerilor sovietici au desantat în raza ora?ului Chilia. Forma?iunea de desant a cucerit un cap de pod. Pentru aceasta, desanti?tii au fost sus?inu?i cu foc de c?tre agen?ii N.K.V.D.".
Politica promovat? de regimul sovietic în 1940-1941 în teritoriile evacuate de Armata Român? în 1940 a fost continuat? ?i dup? 1944, cu o ?i mai mare insisten??. Urm?rile acestei politici se mai v?d înc?. Datele opera?iunilor sovietice desf??urate în 1940 în Basarabia, Bucovina, Estonia, Lituania, Letonia, Ucraina ?i Bielorusia, nu au fost desecretizate nici pân? ast?zi. Prin cartea sa, Victor Suvorov „a spart ghea?a" t?cerii.
--------------------------------------------------------------------
[1] Declara?ia de la Chi?in?u a Conferin?ei interna?ionale „Pactul Molotov-Ribbentrop ?i consecin?ele sale pentru Basarabia" din 28 iunie 1991.
[2] Raport, Corpul gr?nicerilor c?tre M.S.M., 28 iunie 1940 - Paul Goma, „S?pt?mâna Ro?ie" 28 iunie-3iulie 1940 sau Basarabia ?i evreii", Bucure?ti, Editura Vremea XXI, 2004, pag. 135   Raport, Corpul gr?nicerilor c?tre M.S.M., 28 iunie 1940.
[3] Alexandru ?afran, fost Rabin ?ef al evreilor din România - declara?ie din anul 1946.
[4] Conf. universitar Gheorghe Palade, doctor în ?tiin?e istorice. „A fost aplicat? politica de dezna?ionalizare a popula?iei române?ti, folosindu-se metode de teroare fizic? ?i moral?, de suprimarea valorilor spirituale na?ionale. Au fost lichidate institu?iile de înv???mânt române?ti, impunându-se sistemul sovietic de instruire ?i educa?ie, declan?ându-se campania împotriva a tot ce era românesc, etnonimul «român» ?i glotonimul «limb? român?» fiind interzise. Au fost retrase din circula?ie ?i interzise c?r?ile române?ti, iar alfabetul latin - înlocuit cu grafia chirilic?. Mai mult ca atât, s-a demarat crearea unei limbi artificiale - numit? «moldoveneasc?» - un amestec din dialectisme, termeni inventa?i ?i cuvinte împrumutate din limbile rus? ?i ucrainean?."
[5] V7/, 1972, Nr. 10, pag. 83.
[6] Feldmare?alul W. Keitel la Procesul de la Nürnberg.
[7] Amiralul flotei Uniunii Sovietice, N.G. Kuznetov.
[8] V7/, Nr. 11, pag. 65.
[9] A.I. Pokrî?kin, Cerul r?zboiului, pag. 10.
[10] VJJ12, 1970, Nr.7, pag.85.

footer