Revista Art-emis
Armata, reazem pentru Na?iune PDF Imprimare Email
General (r) Dr. Mircea Chelaru   
MarĹŁi, 26 Iunie 2012 23:07
General Dr. Mircea Chelaru art-emis
„Nimeni nu va c?uta un grad pe um?r în câmpul de lupt?, atât timp cât îl poate ob?ine într-o antecamer?."
(Napoleon Bonaparte, „Maxime ?i Cuget?ri, 114)

Am avut privilegiul s? cunosc bine aceast? institu?ie. Poate c? este nimerit s? spunem c? Armata este mai mult decât o institu?ie. Ea este tratat? sub aceast? sintagm? în mod mecanic, îndeosebi atunci când se fac referiri la structura ?i organizarea guvernamental? sau la ministerul ce poart? numele misiunii sale sacre: ap?rarea na?ional?. Dar Armata are personalitate proprie cl?dit? din suma sacrificiilor sale, n?scut? din identitatea numelor miilor de jertfi?i pe câmpurile de lupt?, hr?nit? de speran?a unui neam întreg de-a lungul timpului istoric. Armata este ?i ast?zi reazem la greu nu doar ca reflex al con?tiin?ei unei na?iuni de sine recunosc?toare, ci mai ales ca menire nealterat? conservat? de aceea?i con?tiin??. Al?turi de biserica p?mânten? Armata s-a constituit în nucleul mereu viu al revitaliz?rii fiin?ei na?ionale f?când posibil? fie salvgardarea existen?ei statelor române?ti, fie pl?m?direa unit??ii lor definitive. Cu siguran?? c? cel care a lucrat la Constitu?ia din 1991 a avut un subcon?tient luminat de harul dumnezeiesc, atunci când a individualizat Armata la articolul 118. Pentru-c? a extras-o din gr?mada administra?iei cotropit? de arivi?tii politici punând-o cu dreapt? cump?tare sub suveranitatea poporului. A?a ar fi trebuit s? fie. Prin anii "94-"99 se tot f?ceau simpozioane ?i dezbateri care mai de care mai siropoase ?i pline de izul cosmopolit al noilor „paradigme în schimbare". Erau noii aparatnici de la Hans Seidel, Manfred Worner, Soros, Conrad Adenauer ?i chiar George Marshall care preg?teau asiduu viitorii politruci, exege?i ai unui model de gândire steril ?i înstr?inat de nevoia real? a ??rii. Eu însumi am achiesat cu tandr? credulitate la „noile abord?ri" având convingerea c? militarul trebuie s? accepte procedural liniile directoare ale puterii politice, supunându-se organic legilor emise de puterea legitim? în exerci?iul func?iunii.
Nu aveam de unde s? ?tiu c? m? aflam în fa?a unei grave erori de percep?ie a realit??ii manipulat? expert de noii propagandi?ti integra?ioni?ti.
Nu aveam de unde s? ?tiu, ?i ca mine mul?i al?ii, c? miezul dur al con?tiin?ei na?iunii - intelectualul angajat – avea s? devin? un hibridat de drept comun, un gangster f?r? de pistol care particip? cot la cot cu bandi?ii de preerie la spargerea b?ncilor.
Nu aveam de unde s? ?tiu, ?i ca mine mul?i al?ii, c? al doilea reazem de na?iune - Armata - avea s? fie ?int? fix? pentru cei din?untru vându?i, ?i mai ales pentru cei dinafar? cump?r?tori, descompunând-o pân? l-a insignifiant, decapacitând-o pân? la lips? de reac?ie ?i rebotezând-o în cele din urm? pân? a nu mai fi româneasc?. Ba, chiar pe timpul unei guvern?ri socialiste de trist? aducere aminte se scosese atributul de „na?ional" din denumirea ministerului ap?r?rii! Pân? unde s-a ajuns cu ini?iativ? personal? a slug?rniciei colective. Pentru c?, vezi doamne, ap?r?rile nu mai sunt „na?ionale" atâta timp cât noi vom fi în alian?a nord atlantic?! Aceat? form? de slug?rnicie jenant? ?i pentru noii st?pâni ?i-a pus amprenta pe fizionomia comportamental? a ofi?erului român.

C?derea sub greaua influien?? a unui politicianism gudurist, chitit numai pe succes nemeritat ?i imediat, a f?cut din profilul militarului de profesie un contur contorsionist, dispus la „figuri" de balet pe sârm? pentru a supravie?ui hachi?elor politrucilor civili. Militarilor le-a fost dat în cap cu textul liberschimbist al controlului civil asupra structurilor de for?? pân? când ace?tia au început s? renun?e la rigoarea meseriei însu?indu-?i metoda lasciv? a cocotelor de cabinet. „Jmecheria" cu controlul civil, în fapt un act procesat ?i pân? în 89 de camarila comunist?, a substituit necesitatea cu necesarul. Adic?, controlul civil a luat forma controlului de c?tre civili a acestor institu?ii, ?i nu atât la vârful reprezent?rii politice cât mai ales în mecanismele dure ale proces?rii deciziei militare. O hoard? de trep?du?i, odrasle ale potenta?ilor, c?r?u?i de tav? cu pahare de wisky ?i cafele la ibric, aveau s? aterizeze pe posturi consacrate a fi ocupate de profesii strict militare. Consilieri pric?ji?i ?i consiliere sulemenite ?i-au g?sit locul pe la cabinete de secretari de stat, ba chiar pân? ?i la cabinetul „?efului cel mare" al semegheului; directori stafidi?i ?i directori?e pl?pânde, dar cu dare de seam? aleas?, au invadat structurile de înzestrare, de politici publice, chiar de analiz? politic? ?i strategii opera?ionale, ?i de ce nu, cele de imagine public?, secretariat general, logistic? ?i nu în ultimul rând structurile de management al resurselor de toate felurile cu predilec?ie cel al resurselor umane. Trai, neneac?, nu glum?! Totul a devenit „civilit" cu mare dare de mân? pentru acoli?i ?i datornici. Invazia nu a r?mas îns?, f?r? urm?ri imediate. Bugetul gemea sub greutatea balastului acumulat. De undeva trebuia redus? acest? armat?, „numeroas?" ?i „ineficient?", ?i pentru ca treaba s? fie în ton cu politica zilei, s-a trecut la o restructurare drastic? prin trimiterea acas? a mii de ofi?eri, mai?tri ?i subofi?eri, sub acoperirea legii disponibiliz?rii de necesitate. Dar acest? disponibilizare nu a f?cut nici pe departe o a?ezare a corpusului militar. Dimpotriv?. T?ierile cele mai grave s-au f?cut la structurile de baz?, la nivelul unit??ilor operative ?i al statelor majore al unit??ilor ?i marilor unit??i tactice. S-a ajuns pân? la inacceptabila situa?ie de a se fractura lan?ul de comand?-control ?i a dispari?iei de pe acest lan? al omologilor coresponden?i. Am folosit termenii tehnici de construc?ie a sistemelor militare, chiar dac? cititorului neavizat îi va fi mai greu s? le în?eleag?, dar este un limbaj al profesiei de credin?? ?i nu putem s? nu exprim?m întocmai esen?a demersului.

Cu riscul de a fi acuzat de ermetism, îmi asum aceste abord?ri pentru c? ele sunt realit??i consumate care ne dau explica?ia situa?iei la zi. Anume, la ce s-a ajuns! La o grav? dispropor?ie dintre necesarul de execu?ie ?i structurile birocratice. O hidrocefalie structural? la nivelul conducerii ministerului a blocat procesul decizional oportun, a divagat infructuos în birocratism zelos ?i excesiv cu repercursiuni grave în fundamentarea solu?iilor competitive. Re?eaua invizibil? a intereselor politicului a deturnat necesit??ile reale ale armatei c?tre zone obscure, adesea în concubinaj cu corup?ia ?i crima organizat?. Afaceri cu programe netrebuincioase, adesea dep??ite, cochet?rii cu re?ele dubioase în vânz?ri de armamente, achizi?ii directe de tehnic? naval? în stare de avarie, moderniz?ri ale avioanelor cu resursele consumate, implement?ri preferen?iale ale unor sisteme de transmisiuni, redislocarea arbitrar? a comandamentelor în teritoriu înso?it? de desfiin?area discre?ionar? a marilor unit??i zonale, sunt tot atâtea explica?ii ale acestui melanj periculos dintre interesele exterioare pernicioase ?i nevoile reale ale institu?iei militare, în fapt ale na?iunii române. Pentru politicienii zilei Armata este ca o cocard? tricolor? pe care ?i-o pun la butonier? cu ocazia evenimentelor festive. ?i mai este Armata Român? un tributor de mor?i pe câmpurile de lupt? ale altora pe care îi avans?m „post mortem" ?i îi trecem pe marmora neagr? a câte unui monument ridicat în parcuri de promenad?. Nu mai este mult pân? când ministerul ap?r?rii na?ionale va ajunge ministerul funeraliilor na?ionale! Mai nou am observat c? fiecare „familie" politic? î?i produce ceremonialul la monumentul preferat. Unii la Academia Militar?, al?ii la Parcul Carol ?i mai nou la Palatul Copiilor. Nu ar fi nimic r?u în a celebra sau comemora eternitatea eroilor! Numai c? sectarismul politic îi face pe unii s? nu participe la ceilal?i. Fiecare cu eroii lui! Asta am ajuns! Dar dincolo de aceste aspecte, îndeob?te ?tiute, ceea ce m-a pus sub grea triste?e este spiritul de corp al oastei. Puterea unei armate, mai presus de num?rul s?u, vine din coeziunea sa, din abnega?ia ca form? manifest? a datoriei necondi?ionat împlinite.

Corpul viu al unei armate se deosebe?te de orice alt? organiza?ie uman?. A compara Armata cu ministerul educa?iei sau industria mineritului, cu tot respectul care-l port pentru ambele categorii de profesii, este o grav? ?i periculoas? eroare. Insist pe acest subiect pentru a preveni interven?ia patibular? a vreunui excrement ideologic care a f?cut spectacol mediatic pe seama o?tirii noastre. Din respect pentru camarazii militari, nu-i dau numele. S-a ajuns la inhibarea spiritului de corp ca urmare a unei politici stânjenitoare pentru guvernan?ii ultimilor ani, ca s? nu-i spunem de-a dreptul idioate, în ceea ce prive?te statuquo-ul militarului, indiferent de gradul s?u. Am f?cut de mai multe ori afirma?ia c? militarii nu trebuie s? fie în topul ?tirilor ?i nici în clasamentele de notorietate. Cu cât se dau mai pu?in în spectacol, cu atât este mai bine pentru ei ?i pentru ?ar?. Calitatea lor se apreciaz? nu dup? cum se prezint? în fa?a camerelor de luat vederi sau în pa¬ginile jurnalelor, ci dup? modul cum î?i fac datoria. Cea mai bun? protec?ie a unei armate este s? fie l?sat? s?-?i fac? treaba – spunea un general englez. Ori treaba unei armate este aceea de a fi gata în orice moment s? riposteze fa?? de orice agresiune asupra na?iunii. Iar treaba militarului este s? ?tie s? aduc? victoria de pe câmpurile de b?taie chiar dac? pentru acest lucru trebuie s? moar?. S? moar? f?r? regrete! Dar pentru cine ?i pentru ce? În 1940 armata francez? a fost pe punctul de a nu se putea mobiliza. Starea de corup?ie a guvern?rilor, prostitu?ia politic? ?i dezinteresul fa?? de popula?ie i-au f?cut pe foarte mul?i francezi s? nu se prezinte la centrele de mobilizare. Tinerii chiar refuzau ostentativ aceast? obliga?ie, pe care considerau c? nu mai este a lor. Pe zidurile Parisului puteai vedea oriunde sloganul „pour qui? pour qoi"(pentru cine? pentru ce?) Da, cu adev?rat pentru cine ?i pentru ce s?-?i dai via?a? Când tu nu mai reprezin?i decât un cod de bare preg?tit pentru a fi scos din eviden?e! Aici este marea bub?, domnilor guvernan?i! A?i reu?it s? face?i în câ?iva ani ceea ce nu au reu?it s? fac? ocupan?ii în mai bine de o jum?tate de secol. A?i desfiin?at spiritul de sacrificiu ?i abnega?ia. A?i ucis sursa eroismului pentru cauza na?ional?. Pentru c? a?i ucis orice cauz? ?i ideal na?ional. Tot spera?i c? va fi mereu pace. S? dea Dumnezeu a?a s? fie. Dar uita?i-v? numai de unde vine ciuma du?m?niei. Uita?i-v? c? inamicii cei mai feroce sunt crea?i de voi în?iv?, prin neglijen??, desfrâu ?i tr?dare. Inamicii sunt printre noi ?i se l?f?ie în ospe?ele pe care le oferi?i din truda acestui popor. A?i f?cut tot ce v-a stat în putin?a voastr? silnic? s? face?i din profesia de militar un r?u, cumva necesar, iar ofi?erii s? fie percepu?i ca ni?te parazi?i „în dou? cizme", crescu?i la muncile agricole, minerit sau canal, dup? spusele unui patentat idiot ?ef de partid. O ?ar? care î?i trateaz? astfel ofi?erii este demn? de a fi umilit?, la rându-i, în acela?i mod. Ceea ce ni se întâmpl? deja, zilnic!

Condi?ia generalilor ?i ofi?erilor superiori români este stânjenitoare, pentru c? a?i indus în percep?ia social? condi?ia lor de... v?tafi, caporali cu vipu?c? sau urma?i ai lui Mo? Teac? ?i nimeni nu face nici un fel de gest pentru a ie?i dintr-un astfel de con de umbr? ?i de dispre?. Nici dinspre clasa politic?, nici dinspre compo¬nenta intelectual?, ?i din nefericire, nici dinspre cea militar?, unde îl includ ?i pe pre?edintele ??rii. Fiecare din voi, domnilor politicieni, din 1990 încoace, nu a?i f?cut altceva decât s? transforma?i gradul de general într-o moned? de schimb, într-o recompens? de fidelitate, într-un instrument de manipulare ?i o convenabil? cump?rare a t?cerii. Criteriile stabi¬lite pentru astfel de avans?ri, ca ?i practicile folosite, sunt bizare, absconse, ar¬bitrare ?i nu fac altceva decât s? accentueze ?i mai mult dependen?a parti¬zan? de politic a profesiei de militar. De aici vin umilin?a ?i degradarea moral? ale milita¬rilor. A?i adus în interiorul acestei caste viciul care a cancerizat ?ara. Ori, îndreptarea nu poate veni, în asemenea condi?ii dinspre cei care au compromis-o. M? consolez cu ?ansa noastr? de a fi în structurile Alian?ei. Pentru c? o asemenea structur? ar trebui s? reac?ioneze corectiv cât de repede posibil. ?i f?r? menajamente. Mai marii zilelor noastre ar fi trebuit s? ?tie c? partenerii din alian?? ?in mult la armatele lor. Cu atât mai mult, integrarea armatei nu ar fi trebuit conjugat? cu diminuarea rolului s?u de p?str?toare a mândriei ?i demnit??ii na?ionale ori cu transformarea sa într-un element subsidiar cu sarcini periferice în opera?iile conduse de mai marii zilei. Iat? de unde vehemen?a mea împotriva desconsider?rii acestei institu?ii-simbol în care Na?iunea, de la Domnitorul Cuza încoace, a învestit propria istorie ?i identitate.

Dar nu numai cei în uniforma trupelor sunt victima colectiv? a acestui sistem c?p?tuit. Nu-mi arog atribu?ii peste limita cunoa?terii reale a lumii celor în alte uniforme dar condi?ia func?ionarilor cu statut special, mai de-a dreptul, a poli?i?tilor de toate gradele, a for?elor militare din alte institu?ii de for?? decât Ministerul Ap?r?rii Na?ionale, ?i se ?tiu care sunt acelea, slav? domnului, este la fel de precar?, dac? nu cu mult mai rea. Dependen?i de mogulii politici locali, de dirigen?ii de la centru dar mai ales de primarul în?epenit în func?ie prin mecanisme electorale par?ive, supravie?uiesc prin obedien?? înc?rcat? de umilin?e de tot felul, reconfigurându-se, din spirit de conservare, din ap?r?tori ai legii ?i ordinei în complici ai corup?iei ?i capriciilor înst?pâni?ilor. Dac? ad?ug?m faptul c? mul?i dintre cei intra?i în sistem au fost coopta?i, pe u?a din dos, f?r? niciun criteriu profesional, f?r? un anume profil de demnitate personal?, f?r? conduit? institu?ional?, ne explic?m de ce rata defectelor este atât de mare ?i de ce indicele de încredere în securitatea public? este ru?inos.

Nici serviciile speciale nu se simt prea bine. Din resurs? de imunitate informativ? a na?iunii sunt pe cale s? se transforme în prestatori de servicii private, pentru potenta?i! L?sa?i de izbeli?te din punct de vedere legislativ prin dese ?i repetate amân?ri parlamentare, acestea func?ioneaz? pe principiul minimei rezisten?e ?i a autoprotec?iei cenzurate. Apoi caruselul disemin?rii informa?iilor îl face pe ofi?erul specialist, indiferent în ce structur? activeaz?, vulnerabil fa?? de chiar ?inta informativ?. Este pus în lumina public?, contrar cutumelor profesiei! Decizia departamental?, dar nu de pu?ine ori chiar cea strategic?, este surd? la produsul analizei informative, discre?ionar? ?i arbitrar?, iar rezultatele se v?d în planul e?ecurilor diplomatice, economice ?i financiare, în cele dou? planuri. Nu spun deocamdat? ?i militare pentru c? îmi rezerv o ultim? resurs? de speran??. Puterea unei na?ini const?, dincolo de poten?ialitatea sa integrat?, în capacitatea de a valorifica rapid, prin informa?ie, st?rile ?i situa?iile de oportunitate. În Românica noastr?, vorba unui drag mie prezentator de pres?, se hot?r??te ast?zi pentru alalt?-ieri! Caducitatea decizional? este rateul zilnic al progresului, iar grimasa neputin?ei în fa?a unor realit??i care mereu sunt înaintea noastr? cu cel pu?in o etap? istoric? se ambaleaz? în câte o glum? r?suflat? sau rânjete lamentabile. Parablegia la care f?ceam trimitire nu vine din lipsa puterii ci din incapacitatea actului de voin??. Ori a vrea nu este suficient f?r? a ?ti cu exactitate ?i rigoare coordonatele ?intelor na?ionale. Armata, al?turat? celorlate institu?ii de for??, trebuie s? redevin? acel reper de încredere a societ??ii în ansamblul ei, care pot da temei mândriei de a fi român ?i pot s? r?mân?, pe mai departe, un argument conving?tor ?i un instrument descurajant la îndemâna na?iunii, în situa?ii critice. Dar pentru a deveni a?a ceva este mai mult decât nevoie ca întregul sistem al institu?iilor de for?? s? fie extrase de pe taraba murdar? a partidelor politice! footer