Revista Art-emis
Eroarea fatal? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
MarĹŁi, 12 Iunie 2012 10:43
Prof. Univ. Dr. Ion CojaÎn prim?vara lui 1989, Nicolae Ceau?escu a anun?at c? România ?i-a încheiat plata datoriei ?i nu mai este nim?nui datoare. Mai mult, Ceau?escu a f?cut s? se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român s? mai apeleze la credite str?ine, s? se îndatoreze, a?adar. Totul avea drept scop s? fereasc? ?ara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii '80, anii atât de cumpli?i pentru noi to?i, când Ceau?escu, somat de creditori, a angajat societatea româneasc? în cursa contra-cronometru de plat? a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care „Europa liber?" a comentat, la început, aceast? situa?ie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincio?i, al unor pr?p?di?i care au contractat, cu incon?tien??, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul c? paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investi?ii - canale de naviga?ie, central? atomic?, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. - p?rea dovada cert? a nebuniei megalomane a lui Ceau?escu ?i a la?it??ii noastre c? îl suport?m!

Prin anii '87 - '88, tonul „Europei Libere" a devenit altul: i se repro?a acum lui Ceau?escu nu incapacitatea economiei române?ti de a-?i pl?ti cheltuielile, ci i se repro?a însu?i faptul c? ne pl?tim datoriile, c?ci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde domnul Or?scu, doar toate celelalte ??ri tr?iesc bine mersi f?r? s?-?i achite creditele primite, ci numai dobânzile.

Am constatat astfel, cu mare uimire, c?, în loc s? fie apreciat? ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau institu?ii, stârnea comentariile cele mai înveninate. Ca persoan? care am fost crescut în teama de a nu r?mâne cuiva dator, n-am prea în?eles, la început, aceast? ciudat? atitudine. Mai apoi, cugetând oare?icât, am în?eles un adev?r simplu despre cei care tr?iesc din a-i împrumuta pe al?ii, despre cei care tr?iesc din câ?tigul astfel realizat, adic? c?m?tarii: bancherii te împrumut? nu ca s? le restitui cât mai repede banii, ci ca s? le r?mâi la nesfâr?it dator, pl?tindu-le cu regularitate numai dobânzile.

Drept care m? întreb cu maxim? ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finan?ele mondiale dac? toate ??rile ar proceda cum a procedat România în prim?vara anului 1989? S? ne imagin?m c? to?i datornicii ?i-ar pl?ti datoriile ?i ar hot?rî, prin lege, s? nu mai fac? alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele b?ncilor dac? nimeni nu va mai apela la b?nci, s? se împrumute! În ce altceva decât în mari gr?mezi de hârtie inutil??!.

Cu alte cuvinte, România devenise, în prim?vara anului 1989, o mare primejdie pentru finan?ele mondiale, pentru cei dedulci?i la traiul din cam?t?, trai nemuncit! Primejdiaconstând în puterea exemplului, a for?ei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc"!.

Mi-am dat seama de asta ?i din înver?unarea deplasat? cu care „Europa liber?" si „Vocea Americii"au comentat momentul eliber?rii României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a gr?bit s? ne felicite. Dimpotriv?! Iar când Ceau?escu ?i-a exprimat dorin?a, dar ?i putin?a ca România s? ias? pe pia?a de credite, acordând împrumuturi cu o dobând? mult mai mic? decât cea îndeob?te practicat?, pentru a dovedi astfel umanismul societ??ii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, c? Nicolae Ceau?escu ?i-a semnat sentin?a de condamnare la moarte! Cred c? acest gest, de sfidare ?i de demascare a marii finan?e mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de for?e care au reu?it, profitând de generozitatea ?i puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai s?-l dea jos pe Ceau?escu de la putere, dar s?-l ?i pedepseasc? personal, fizic, pentru insolen?a sa.

îndatorate pân? la gât marii finan?e, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodat?, în Europa de Est sau în Africa, în America Latin? sau în Asia s? procedeze ca Nicolae Ceau?escu, ca el o s-o p??easc?! Tare a? fi curios s? ?tiu cât a costat aceast? debarcare a lui Ceau?escu! K.G.B.-ul, la ale c?rui servicii a apelat marea finan?a mondial?, este o institu?ie serioas?, care ?ine la pre?! La fel ?i celelalte. Mai pu?in securitatea român?, care, buc?it? cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus s?-?i fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convins? c? se pune în slujba poporului român! De pl?tit, fire?te, noi vom pl?ti costul înl?tur?rii lui Ceau?escu ?i-l vom pl?ti înzecit, însutit, înmiit, poate.

A?a nerod ?i troglodit cum ne pl?cea nou? s?-l credem pe Ceau?escu, acesta a în?eles totu?i un lucru pe care noi, mult mai de?tep?i cum ne-a f?cut revolu?ia, ezit?m s?-l recunoa?tem, ca s? nu ne facem de rîsul lumii. Adic? ezit?m s?-i recunoa?tem lui Ceau?escu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-a? recunoa?te deci lui Ceau?escu ?i unele merite, m?car pe acela de a fi în?eles rela?ia strâns?, în lumea de azi ?i de mâine, între suveranitatea na?ional? ?i m?rimea datoriei externe a unui stat. M-am dumirit de aceasta deun?zi, când Parlamentul nostru a aprobat s? ne împrumut?m cu vreo 300 de milioane de dolari ?i nu a tres?rit aflând c? Fondul Monetar Interna?ional ne va acorda acel împrumut numai dac? vom respecta ni?te „indica?ii superioare". Am sc?pat de dracu', ?i am dat peste ta-su! A?a se face c? am scos ?i o Constitu?ie în care se afirm? principiul sacrosanct al suveranit??ii na?ionale, dar am legat aceast? suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor str?ine s? calce p?mântul sfânt al Patriei.

Chiar nu au în?eles parlamentarii no?tri din Constituant? c? agresiunea militar? a încetat s? mai fie la mod?? C? este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet ?i mai ineficient? Mult mai curat? se dovede?te a fi agresiunea financiar?, arma cea mai subtil? ?i mai productiv? la acest sfâr?it de mileniu! Lumea s-a de?teptat, s-a s?turat de violen??, de sânge! De generali ?i colonei!

Drept care, în locul acestora ?i în acela?i scop, p?mântul este bântuit în lung ?i în lat de exper?ii financiari ai Fondului Monetar Interna?ional, ai B?ncii Mondiale pentru - sanchi! - Dezvoltare, ?i alte „agenturi"! Asta, fire?te, dup? ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agen?i ai marii Finan?e în fotolii ministeriale ori preziden?iale, ?ara vizat? este adus? în situa?ia de a cere ea îns??i, cu c?ciula în mân?, împrumuturi ?i investitori. (La drept vorbind, ce este investi?ia str?in? altceva decât un împrumut pe care te obligi s? nu-l mai returnezi, ci doar s?-i pl?te?ti creditorului dobânzile?) Astfel c? suveranitatea noastr? na?ional?, de care se umfl?-n piept Constitu?ia român? înc? de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadev?r din câte neadev?ruri cuprinde Constitu?ia României, s?raca! S-a ajuns la o situa?ie paradoxal? ?i extrem de primejdioas? pentru un viitor românesc al copiilor no?tri: de?i noi, în România, ne îndrept?m spre o economie de pia??, de?i ne privatiz?m care mai de care, gr?bindu-ne s? lichid?m proprietatea ?i economia de stat, datoria extern? care se acumuleaz? în aceast? perioad? de privatizare nu are ?i ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ??rii, a poporului român!

Cum ?i când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul ?i puterea sa în economia noastr? urmeaz? s? se diminueze în mod sistematic ?i „programat"?! Cine a programat aceast? cacealma a privatiz?rii în folosul oricui, numai în folosul ??rii nu?! Sigur, vor s?ri câ?iva de?tep?i s? ne aduc? aminte c? ?i guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii fa?? de aceea?i finan?? mondial?, fa?? de acelea?i b?nci la care suntem ?i noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei de?tep?i s? ne precizeze, ne?tiutori cum suntem, c? acele b?nci sunt b?nci americane, occidentale, interesele lor - ale b?ncilor ?i ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotriv? s? se îndatoreze statul român la Banca Na?ional? a României sau la Banca Dacia Felix! S? se îndatoreze la mine ?i s?-i pun eu condi?iile în care accept s?-l creditez!

Fire?te, Ceau?escu trebuia dat jos! ?i înc? cu mult înainte de decembrie 1989 ?i cel mai bine era dac? s-ar fi dat singur la o parte. Din p?cate, a?a cum s-au petrecut lucrurile, de dispari?ia lui Ceau?escu nu a ajuns s? profite poporul român, a?a cum era firesc, ci au ajuns s? profite du?manii neamului românesc, aceia?i care profitaser? ?i în anii grei când, prin corvoad? na?ional?, le-am pl?tit îndoit ?i întreit creditele cu care ne-au momit ?i ne-au pricopsit în anii '70!

Acum, când, sc?pa?i de datorii, se cuvenea s? tr?im ?i noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceia?i „binevoitori", veni?i s? ne dicteze cum s? se fac? reforma! Aceast? turnur? tragic? a lucrurilor de dup? 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibil? prin ac?iunea criminal?, repet: ac?iunea criminal? a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, s? aduc? din nou România în rândurile ??rilor îndatorate la finan?a mondial?. Adic? scopul urm?rit ?i, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranit??ii na?ionale române?ti. Au asmu?it asupra noastr? o mân? de exalta?i maghiari sau secui ?i noi am crezut c? ace?tia sunt cei ce atenteaz? la suveranitatea na?ional? a românilor. Din nefericire savan?ii care au gândit Constitu?ia României nu au fost nici ei mai de?tep?i, astfel c? nu ?i-au pus problema suveranit??ii na?ionale decât în termenii constitu?iilor din secolul al XIX-lea, f?când din Constitu?ia noastr? un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori c? ar fi în?eles adev?ratele primejdii, de azi ?i de mâine cu care se confrunt? ?ara. A fost unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei Constitu?ii. footer